Volumul de reportaje Ţări de piatră, de foc şi de pământ semnat de Geo Bogza avea să apară în 1939, iar capitolul dedicat Basarabiei (Ţară de pământ, reeditată de-abia în 1991) conţine descrieri halucinante şi suprareliste pentru cei de azi. Misterele Chişinăului este o filă absolut înfricoşătoare despre capitala Basarabiei, care dacă o cercetezi cu luare aminte, şi fără dorinţa de a o idealiza, mai conservă şi în prezent rudimente ale acelei repugnante realităţi. Dar pînă să purced la etalarea grupajului meu fotografic, care este în bună măsură lămuritor asupra stării de decrepitudine şi moleşeală în care se află Chişinăul, să-i ascultăm vocea marelului meşter al reportajului:
" Mahalale mai tenebroase şi mai pline de mister ca ale Chişinăului, nici la Londra n-ai să găseşti...
...mahalalele tenebroase erau singurele care mă interesau. Or fi oare "mai teribile" ca la Londra? Poate că da. N-aveam niciun motiv să mă îndoiesc, când pe seama oraşului circulă atâtea zvonuri, când situaţia de capitală a clei mai blestemate provincii te face să bănui că aici s-au scurs toate ororile Basarabiei şi s-au luat la întrecere una cu alta. Uliţe infecte, boli, mizerie, viaţă de câine, aici se vede că şi-au dat mâna lor canceroasă şi au pornit un asalt nemilos împotriva oamenilor. Să străbat încă o dată prin locurile acestea, să ajung până în fundul mocirlei în care se zbate, atât de tragic, viaţa basarabeană! "
" Misterele Chişinăului? Ploşniţe, păduchi, foame, mizerie. Aşa sunt poate, de altfel, misterele tuturor mahalalelor din lume " (după Ţări de piatră, de foc şi de pământ , ed.Litera, Bucureşti, 2011, pag. 234-243).
Este foarte adevărat că atmosfera lugubră şi penală asupra căreia insistă Bogza nu se mai regăseşte astăzi în modernul Chişinău, dar anumite rudimente de habitat precar, rustic şi de urbanism rezidual mai poate fi consemnat pe alocuri. Le-am căutat cu tot dinadinsul, dar eu le privesc cu ochi de estet, diluat şi poate impur, căci iscoditoarea cameră de luat vederi a încercat să vadă dincolo de decrepitudine şi de coşcovitele faţade...
Fotografii: ©vladimir bulat, 2012.
