Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 avril 2012 1 02 /04 /avril /2012 09:44

Volumul de reportaje Ţări de piatră, de foc şi de pământ semnat de Geo Bogza avea să apară în 1939, iar capitolul dedicat Basarabiei (Ţară de pământ, reeditată de-abia în 1991) conţine descrieri halucinante şi suprareliste pentru cei de azi. Misterele Chişinăului este o filă absolut înfricoşătoare despre capitala Basarabiei, care dacă o cercetezi cu luare aminte, şi fără dorinţa de a o idealiza, mai conservă şi în prezent rudimente ale acelei repugnante realităţi. Dar pînă să purced la etalarea grupajului meu fotografic, care este în bună măsură lămuritor asupra stării de decrepitudine şi moleşeală în care se află Chişinăul, să-i ascultăm vocea marelului meşter al reportajului:

 

" Mahalale mai tenebroase şi mai pline de mister ca ale Chişinăului, nici la Londra n-ai să găseşti...

 

...mahalalele tenebroase erau singurele care mă interesau. Or fi oare "mai teribile" ca la Londra? Poate că da. N-aveam niciun motiv să mă îndoiesc, când pe seama oraşului circulă atâtea zvonuri, când situaţia de capitală a clei mai blestemate provincii te face să bănui că aici s-au scurs toate ororile Basarabiei şi s-au luat la întrecere una cu alta. Uliţe infecte, boli, mizerie, viaţă de câine, aici se vede că şi-au dat mâna lor canceroasă şi au pornit un asalt nemilos împotriva oamenilor. Să străbat încă o dată prin locurile acestea, să ajung până în fundul mocirlei în care se zbate, atât de tragic, viaţa basarabeană! " 

 

DSCN0053.JPG

DSCN0058.JPG

DSCN0095.JPG

DSCN0128.JPG

DSCN0133.JPG

DSCN0131.JPG

DSCN0135.JPG

" Misterele Chişinăului? Ploşniţe, păduchi, foame, mizerie. Aşa sunt poate, de altfel, misterele tuturor mahalalelor din lume " (după Ţări de piatră, de foc şi de pământ , ed.Litera, Bucureşti, 2011, pag. 234-243).

 

Este foarte adevărat că atmosfera lugubră şi penală asupra căreia insistă Bogza nu se mai regăseşte astăzi în modernul Chişinău, dar anumite rudimente de habitat precar, rustic şi de urbanism rezidual mai poate fi consemnat pe alocuri. Le-am căutat cu tot dinadinsul, dar eu le privesc cu ochi de estet, diluat şi poate impur, căci iscoditoarea cameră de luat vederi a încercat să vadă dincolo de decrepitudine şi de coşcovitele faţade...  

 

Fotografii: ©vladimir bulat, 2012.    

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

simion 06/04/2012 15:21


Ce poze faine! pitoresti da, dar nu in sensul in care a descris Geo Bogza mahalalale din jurul garii feroviare.

harcea-parcea 04/04/2012 15:58


Rustic - pitoresc - induiosator - mizerabil - decazut - prabusit - decrepit.


Spre care dintre aceste adjective ti-ai proiectat imaginile din acest grupaj? Cam ambiguu. 

Grigorescu Ion 04/04/2012 09:44


Draga Vladimir, ies din tacere dupa ce am citit despre Geo Bogza.


ASTEPTAM REVELATII CONCRETE, NU AFIRMATII FARA NIMIC CONCRET (scuze, am apasat caps). Intre timp citeam Arta refugii a lui Paul Goma, care m-a incantat (despre anii 46-49, refugiati in Ardeal).
Pozele dv. sunt intr-adevar de privit ca fiind documente ale Chisinaului. Sigur ca ar trebui sa gasim si noi cartea lui Bogza. Dar daca dv. nu ati gasit asemenea marturii, de ce sa o cautam? Cand
in fotografii a aparut o casa cu etaj, am spus, pai asta e o casa mandra, de ce sa ne ingrozim ca exista? Sunt cateva case de tara si in Bucuresti, de lemn, cu pridvoare, mai ascunse, mai
nenorocite, dar mi-as dori sa fie trecute ca "monumente" si conservate cu curtea lor. Pur si simplu am ajuns ca trecand prin fata bisericilor, sa trec alaturi de lista de oameni si salvarea
caselor.
Cu bine, sarbatori fericite!
Ion Grigorescu

dunia 03/04/2012 20:09


Pe mine m-au fascinat intotdeauna "cocioabele".  Casele frumoase le admir, dar casele mici si parca ascunse in urma umbrei lor ma umplu de curiozitate. Care le este istoria, cine le sunt
stapanii? :)