Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 avril 2012 5 06 /04 /avril /2012 23:02

Puţinele dar pertinentele comentarii care au apărut sub postarea mea anterioară, m-a determinat să meditez asupra raportului care se crează între imagine şi textul care-o însoţeşte. De aceea în acest episod voi încerca să fiu ceva mai personal în adecvarea fotografiei cu explicaţiile, ca să zic aşa, "de subsol". Cîteva studii de caz.

DSCN0136.JPG

O aparent banală suprapunere de planuri, care arată fără trucaje cîteva epoci, simultan. Avem prim-planul, cu maşini mai noi şi mai vechi (Moskviciul-combi e de la finele anilor 1980), avem un pieton, contemporanul nostru, apoi o casă întinsă pe orizontală, din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, o casă de locuit tip-vagon, cu accesul din curte, după care, în planul îndepărtat - cele două turle, cea de de-asupra naosului şi clopotniţa, înălţată de-asupra pronaosului, ale bisericii Sfîntul Gheorghe, zidite în jurul anilor 1818-1820, imediat după anexarea Basarabiei la Împeriul Ţarist. Iată cum o simplă imagine poate oferi o "rezecţie" a cîtorva felii temporale, şi să arate, ca printre altele 2 secole de arhitectură, căci dacă e să ne concentrăm mai bine, chiar şi era comunistă este prezentă aici, în extremitatea dreaptă, se zăreşte un colţ de şcoală fostă sovietică (ridicată pe la finele anilor 1970), slujind acum ca sediu pentru un liceu municipal. Scena este surprinsă pe strada Avram Iancu, iar imobilul din prim-plan se află la nr. 38. Asta pentru o maximă exactitate.

DSCN0083.JPG

Imobilul din imagine a suferit modificări repetate, mai ales la parter, partea de sus pare a-şi fi păstrat aproape intactă înfăţişarea originară, modernistă, ceea ce o face databilă cu anii 1920. Partea inferioară, parterul a avut mereu o destinaţie comercială. În copilăria mea aici era magazin de pîine, apoi a avut funcţia unui magazin alimentar, de frizerie şi acum este gata să primească orice chiriaş. De-asupra intrării în spaţiul comercial s-au conservat, acestea fiind acoperite în era sovietică cu panouri de placaj, trei cartuşe decorative, pe care scrie LACURI, VOPSELE, S.BRUHIS, iar sub numele acesta se desluşeşte logo-ul FORD, de unde se poate deduce că aici era o reprezentanţă FORD, sau cel puţin se comercializau piese pentru această marcă de autoturism. Mai putem desluşi de asemenea N. 22 al imobilului, care corespunde şi acelui de astăzi. Asta însemnează că numărul de case de astăzi este acelaşi cu cel din perioada interbelică, conservîndu-se astfel structura construită a străzii Armeneşti, care leagă în linie dreaptă Cimitirul Central, aflat în partea superioară a oraşului vechi, cu strada Alexandru cel Bun, ultima stradă perfect perpendiculară din zona centrală a oraşului. Mai la sud de aceasta străzile devin întortocheate şi mai înguste.

DSCN0040.JPG    

Parcă face ce fac, şi tot în jurul caselor copilăriei mele mă răsucesc. Mai exact în preajma acelor imobile pe care le vedeam mergînd spre Valea Morilor. Asta este pe str. Mateevici nr. 67. A devenit vizibilă de curînd, căci tot mereu în ultimele două decenii am văzut-o podidită de o vegetaţie spontană, arbuşti, pomi, buruieni...Practic nu se vedea, chiar dacă te lipeai de feroneria gardului, şi încercai să-ţi forţezi privirea să vadă prin această cortină compactă de verde. Acum că încă nu s-a desfrunzit stihia vegetală, se deschide în faţa ochilor spectacolul dezolant al părăginirii şi prăbuşirii, cea a unei vile urbane care a avut cîndva eleganţă şi decenţă. A avut viaţă şi nerv.

DSCN0041.JPG 

Atît se mai conservă din marchiza de odinioară, amplasată asimetric pe faţadă (unde s-a mai conservat şi un burlan original, cu un profil delicat), şi cred că acest verde prăfuit şi neinspirat se datorează erei comuniste. Întreaga casă acum este doar o coajă, tavanul este căzut, pereţii subrezi, igrasioşi. Care va fi soarta acestei case în viitorul apropiat, cînd ochii hulpavi ai investitorilor imobiliari vor dibui potenţialul acestui teren generos, cu retragerea aceasta tentantă faţă de carosabilul animat?

DSCN0073.JPG   

Desigur, gangul este o invenţie urbană, şi nu se prea împacă cu ideea de rustic, enunţată-n titlu! Lîngă un edificiu neogotic, aflat la nr. 14, pe str. Serghei Lazo, am dat de un imobil cu două niveluri, părăsit, iar prin poarta încuiată am văzut acest căsuţe pricăjite, aplecate (la nr. 12). Viaţa s-a dus de aici, frunzele din copacul-nuc culcate pe jos nu au mai fost măturate din toamna trecută, cel puţin...mocnesc şi fermentează calp în umezeala primăverii, a zăpezii recent topite.

Un fund cu curte în care nu a călcat demult picior omenesc, doar păsările. În chip misterios, oraşul vechi de depopulează, legendele lui se duc dimpreună cu cei care le ştiau, sau le inventau. Iar zidurile tac, se scorojesc, se surpă şi se prefac, treptat, în praf. În particule de praf care nu mai aparţin oraşului...

DSCN0116.JPG

O copertină şi o faţadă de marele bulevard Ştefan cel Mare şi Sfînt. Feroneria o remarci. Chipul acestei case este primenit, iar intervenţia asta a şters înfăţişarea iniţială, de aceea a devenit anostă. Dar e minunat că a rămas în picioare: după atîtea şi atîtea nenorociri, calamităţi şi neorînduieli cîte s-au abătut de-asupra Chişinăului după 1900 încoace! Un fragment din complexul arhitectural aflat la nr. 190

Fotografii: ©vladimir bulat, martie, 2012. 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires