Concours

Liens

Recommander

Plimbîndu-ne anul trecut, cam pe vremea asta, prin Mala Strana a Pragăi, mi-a atras atenția o plăcuță memorială cu un bust foarte expresiv al unui om care s-a numit V.V. Štech, iar din textul redactat, desigur, în cehă, reieșea că omul a trăit în acea casă pînă în 1974, și a fost un teoretician, istoric și critic de arte plastice.

DSCN6461-copie-1.JPGMai pe larg am putut afla despre acest coleg de breaslă din cartea lui Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (editura ART, București, 2007). Este un volum publicat cu cîțiva ani înaintea morții poetului - laureat al premiului Nobel pentru literatură, în 1984 -, în care evocă cu maximă simțire, simpatie și recunoștință pe toți cei pe care i-a cunoscut și apreciat în lunga sa viață. Printre ei, atunci cînd evocă atmosfera din jurul proprietarului unei vinării celebre în Praga, Jan Goldhammer, căruia mușterii îi spuneau, Goldi, se afla și profesorul V.V. Štech.

Transcriu pe sărite din cartea lui Seifert:

”La Goldi se perindau oameni cît era ziulica de mare. Stăteau de vorbă, duceau tratative, sorbeau cîte un pahar de vin, apoi pleca fiecare la treburile lui (...)

Destul de des rătăcea pe acolo și V.V. Štech (...)

Štech se pricepea la toate cîte veneau pe masă din toate bucătăriile europene (...)

Era mai mare dragul să-l asculți pe Štech, cînd începea să vorbească despre Italia. Cunoștea acolo, ce vrei și ce nu vrei. O biserică, indiferent unde, și pe paraclisierul ei îl ținea minte fără cusur, îar în ceea ce privește sărbătorile romane și ale tuturor sfinților romani se pricepea poate mai bine decît un canonic al Vaticanului. Le știa înfățișarea, fie că erau pictați pe pînză, în ulei sau ciopliți în piatră sau adunați în mozaicuri. Și asta începînd cu Veneția, pînă la napoli și de aici la Palermo, și ca apoi, pe o cu totul altă cale, s-o înceapă iar de la Veneția. Dar niciodată nu uita să amintească unde se coace o pizza bună. Și tot așa, ca pe un mozaic de deasupra ușilor bisericești, cunoștea și cîrciuma unde pregătesc faimoasele fripturi de miel la frigare. Iar cea mai bună înghețată din lume se găsește la Milano, la cîțiva pași de celebrul Dom din centrul orașului. Astea le știu tot de la Štech și tare bucuros aș fi să mă pot duce o dată acolo, în timpul verii. Memoria domnului profesor Štech era de-a dreptul miraculoasă. A ținut minte totul, pînă în anii cei mai avansați ai vieții sale. (...)

Profesorul V.V.Štech și Josef Cibulka își însoțeau bucuroși elevii în călătoriile lor de studii și documentare în strănătate. Primul prin Italia, celălalt prin Franța și Europa Occidentală (...)

Dacă V.V. Štech se împotrivea artei moderne, n-o iubea și nu-i recunoștea nici cei de o vîrstă cu el, Zrzavý și Čapek, nu se putea spune că nu se pricepea la arta veche. Scepticismul lui a început cu impresioniștii, despre care afirma că au dat peste cap legile artelor frumoase. Vasta și substanțiala sa monografie despre Rembrandt e totuși excelentă. A apucat să apară înaintea morții sale. Artiștii moderni nu-l îndrăgeau. Cînd sculptorul Otto Gutfreund a expus portretul lui Štech, răposatul Pacovský, redactor al publicației ”Veraikon” a ţinut să sublinieze în fața statuii, ”Ca viu!” (...)

 

A iubit Praga, cu adevărat, și din adîncul inimii”.

(spicuiri din op cit., paginile 47-55).

 

FOTO: 2011 © vladimir bulat.     

Retour à l'accueil

Calendrier

Juillet 2014
L M M J V S D
  1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12 13
14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31      
<< < > >>

Recherche

Créer un blog gratuit sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus - Articles les plus commentés