Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

6 février 2014 4 06 /02 /février /2014 12:02

Descoperirea acestui ciclu de fotografii, care arată starea deplorabilă în care se află actualmente Circul de stat din Chişinău, m-a îndemnat să nu tac! Chiar dacă nu sunt un amator al acestui tip de divertisment, nu pot rămîne indiferent la semnele care emană din acel loc, care e de un deceniu inert, abandonat şi oropsit.

DAR, aş evoca nu starea lui actuală, despre care s-a tot vorbit şi scris în ultimele luni, ci pe cea anterioară, cînd Circul era un topos care s-a suprapus peste altul, mult mai vechi ca istorie şi semnificaţie. Circul a fost finalizat în anul 1981, în plin apogeu al stagnării sistemului comunist sovietic. Dar de prin a doua jumătate a anilor 1970 se zvonea că vechiul cimitir din prejma bisericii Constantin şi Elena, va fi cu totul distrus, asanat, iar pe locul lui se va construi Circul de stat. În ziare apăreau anunţuri, prin care cei care au rude îngropate acolo, să le ridice osemintele, pentru a putea fi reînhumate într-un alt cimitir. Majoritatea rămăşiţelor au ajuns depuse la cel mai mare cimitir al oraşului, de pe strada Doina, denumit astăzi Sfîntul Lazăr. Acesta esta acuma considerat ca cel mai întins cimitir din Europa!

În acel cimitir, din jurul bisericii Constantin şi Elena se conservase şi cea mai veche piatră funerară, care s-a pomenit a fi şi cea mai veche de pe teritoriul oraşului: 1783. Din fericire s-au păstrat fotografii ale alei pietre. Aici erau îngropate rudele şi strămoşii celor mai de vază familii ale Moldovei istorice: Donici, Russo, Rîşcanu, Rally, Ziloti, Suruceanu, Kohanovski, Lazo,  Semigradov, Cristea etc.

Ei bine, cimitirul a dispărut, doar în preajma imediată a locaşului sfînt mai sunt cîteva obeliscuri şi pietre funerare. Dar îmi amintesc foarte limpede cît de multe erau, cîndva, cînd mergeam cu tata pe acolo...Eram adolescent, dar memoria nu mă poate înşela, căci de acel loc pot spune că se leagă, poate, prima mea întîlnire cu dimensiunea văzută a morţii, cu necropolistica, cu arta funerară. 

 

Acum, de mai bine de un deceniu Circul de stat, care a apărut pe acel loc, se zbate el însuşi între a fi şi a nu mai fi! În perspectiva istoriei, stai şi te întrebi, ce era mai preţios pentru acest oraş, vechiul cimitir, care conserva o istorie veche, care se putea numi astăzi o nepreţuită relicvă patrimonială, sau această hardughie de beton, care are de-asupra cupolei "sabia lui Domocle" de mai mulţi ani, în pofida faptului că actualul ministru al culturii crede cu pasiune într-o recrudescenţă a instituţiei, care se află în subordinea departamentului pe care-l conduce? Este o întrebare care este, cred, fără de răspuns...Dar o meditaţie sinceră tot poate provoca. Nu pentru ce am făcut deja, ci în perspectiva de a evita acest soi de greşeli de aici încolo...

Cine are urechi de auzit, să audă! 

Partager cet article

Repost0

commentaires