Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

25 octobre 2014 6 25 /10 /octobre /2014 03:32

La moartea harismaticului ziarist american Benjamin C. Bradlee s-a amintit de tărăşenia cu Janet Cooke (Janet Cooke affair), care a primit Premiul Pulitzer, în 1981, pentru un reportaj imaginar, publicat în Washignton Post, apoi redacţia a trebuit să-l returneze, întrucît s-a demonstrat că relatarea ziaristei despre un narcoman de 8 ani ("Jimmy's World"), s-a pomenit un fals intelectual! Acesta nu a existat niciodată, dar autoarea a motivat, apoi, decizia sa de a scrie un astfel de material prin faptul că "a pierdut două luni în căutarea unui astfel de personaj"! Desigur, premiul s-a înmînat apoi unei alte ziariste(Teresa Carpenter ), iar jurnalista de la Washignton Post a trebuit să demisioneze, devenind un personaj al unui lung scandal de presă. De ce mi-am amintit de asta? Pentru că în toiul acestui scandal mediatic, foştii angajatori ai ziaristei Janet Cooke, de la publicaţia The Blade, au adus în prim-plan faptul că nici cu diplomele universitare ale acesteia nu erau cu totul în ordine...

Controversial-Newspaper-Scandals-1.jpg

Altfel spus, presa se confrunta cu un caz flagrant de mistificare, şi semăna neîncredere, aducînd astfel în spaţiul public lucruri neadevărate, imaginare, fabricate de o minte instabilă, care ţineau de un domeniu al psihiatriei clasice, denumite de Karl Ludwig Kahlbaum, confabulaţie. Bref, într-un spaţiu al informaţiei pure şi al credibilităţii îndelung cultivate, în care era angajată atunci presa, o astfel de deviere, desigur, devenise un caz cu largi ecouri. Nu întîmplător, redactorul şef al publicaţiei, Benjamin C. Bradlee, a numit-o pe Cooke: ''pathological liar".

 

Problema care se pune acum foarte acut aceasta este: cum un caz izolat, cîndva, a putut deveni în timp o normă pentru aproape întreaga presă din lume? Cînd s-a produs această nefericită mutaţie, profundă, şi în folosul cui funcţionează, ca o normă?

 

Iar în România contemporană falsul, tupeul, minciuna şi incompetenţa, dar şi giumbuşlucurile - sunt "standardele" propulsării la cel mai înalt nivel, pînă-n vîrful (acuţit) al piramidei politice. Cu puţin noroc, poţi ajunge chiar şi preşedinte!

 

E limpede că trăim într-o lume devenită confabulatorie.

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires