Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

27 février 2013 3 27 /02 /février /2013 07:40

Stamp_of_Moldova_125.gif

 

 

Rezervaţiei aceasteia a naturii i s-a dat un statut juridic în anul 1993, şi este situată în nod-estul Basarabiei, lipită "practic" de graniţa românească. Nimic mai firesc, era euforiei şi a bucuriei statalităţii moldoveneşti nou-înfiinţate debutase, iar orice iniţiativă de acest fel - era binevenită şi salutară!

 

Natura își vedea de-ale ei, oamenii - de-ale lor. Cea dintîi putea foarte bine să existe fără cei din urmă. Și cu statut de rezervație, dar mai ales fără...De-a lungul graniței moldo-române sîrma ghimpată nu a fost scoasă, cum s-a petrecut în restul teritoriului RM - probabil pentru a stăvili exodul anumitor specimene ale faunei dinspre Moldova spre România (în total se numără circa 160 de specii). Lunca Prutului s-a pomenit astfel pusă bine la ”adăpost”. Fauna locală nu avea ”undă verde” pentru libera circulație...în timp ce moldovenii, adică cetățenii, hălăduiau în lumea largă, deambulau voios, emigrau unde le era voia, fapt care a dus în cîțiva ani la un proces de îmburghezire, a unora dintre ei. Spre anul douămii, dar mai ales după încăunarea comuniștilor moldoveni la cîrma RM, au apărut și anumite pasiuni, mai mult sau mai puțin onorabile. Una dintre acestea poate fi considerată și vînătoarea de animale. Aceasta poate că e simțită de către unii drept o preocupare frumoasă, poate utilă, eu personal socotesc că e vorba de o barbarie! O recădere asumată în barbarie. Dacă la omul tradițional, și la cel de dinaintea erei moderne vînătoarea avea o semnificație mai mult practică, utilitară, la cetățeanul contemporan ea capătă mai mult valențe etice și morale. Asta dacă nu e asumată ca o simplă distracție, o perfidă ”îmbinare a plăcutului cu utilul”.

 

Tot în douămii a apărut și Dicționarul silvicultorului, rus-român, elaborat de Centrul național de terminologie din Chișinău. Nu că viitorii vînători aveau nevoie de o traducere a unor termeni din limba fostului imperiu în cea a ”noii țărișoare” (așa numesc adevărații patrioți tărîmul moldav dintre Prut și Nistru!), ca să poată sacrifica lebede, cerbi, mistreți sau căprioare. Nicidecum. Am adus în discuție această umilă publicație (cu coperți verzulii, cum altfel?) pentru a arăta că pădurea, cu întreaga ei podoabă, devenea un teritoriu interesant și din punct de vedere lingvistic, darămite, din perspectivă practic-vînătorească...Se auzea, dar mereu ca un ecou întîrziat, că prezidentu' cu suita a fost la vînătoare, că obiceiul acesta devenea și în societatea moldovenească ceva ”la modă”. Dar ani de zile însă a fost preocuparea exclusivă a celui cu nume de cioară (sau de corb? Corvus corone sau Corvus corax?), care era la cîrma ”țărișoarei”

 

Ei bine, pînă acum ceva vreme rezervația ”Pădurea Domnească” mi-a fost practic necunoscută, eram departe de ea, era un teritoriu care nu intra în vizorul preocupărilor mele. Era o ”zonă cu regim absolut” - cum glăsuiește un panou aflat în interiorul rezervației, deci nimic nu justifică, nici nu motivează vînătoarea. De nici un fel, dacă ești un simplu muritor. Aflăm însă că practic toată presa din RM a început să trîmbițeze despre existența unor dovezi irefutabile că vînatul în ”Pădurea Domnească” nu numai că era/este posibilă, ci mai are și un stagiu funest de lungă durată. Totul a culminat cu uciderea în timpul vînătorii din 23 decembrie a omului de afaceri Sorin Paciu, cel mai probabil din întîmplare? - vînătoare la care au participat mai mulți deminitari ai statului. Pe firul investigațiilor făcute de organele de anchetă s-a constatat că «demnitarii vânători» (sintagmă care trebuie să intre iute în dicționarele prostiei moldovenești) se întreceau de-a lungul a mai multor ani de a vîna în acel unic loc al RM. A reieșit că practic majoritatea celor din ierarhia de vîrf a RM, politicieni și afaceriști, au practicat această meserie: de vînător de ocazie. Culmea este că despre acest tragic incident nu s-a vorbit (blocaj informațional, cenzură?) în mediul public decît începînd cu ziua de 6 ianuarie, cînd ” liderul Mişcării Antimafie, Sergiu Mocanu, a susţinut o conferinţă de presă şi l-a învinuit de uciderea lui Sorin Paciu pe Valeriu Zubco, procurorul general al R. Moldova”. În realitate, lucrurile sunt mult mai încurcate. Acum vor cădea, probabil, multe capate...dar nu asta este important cu adevărat!

 

Dramatic și impardonabil este faptul că ceva lăsat ca dar de Bunul Dumnezeu nu este deloc prețuit și păstrat cu grijă de noi, contemporanii internetului și ai altor bîzdîcuri tehnologice (care fac încă posibilă vînătoarea de tip medieval!), ci este trecut prin focul armei, rarefiat, sacrificat - inclusiv și vieți omenești; semenii pot deveni ei înșiși ținte și pradă în mîinile unor amatori cu veleități. O nefericită întîmplare, ca cea petrecută cu Sorin Paciu - este o probă ce riscă oricînd să recidiveze. Ce garanții există în favoarea contrariului? Cine, cum și ce legi ne pot apăra - în vîltoarea actuală a neghiobiei, samovolniciei, ignoranței, tupeismului și duhorii banilor de toate culorile? Nici măcar natura însăși...     

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires