Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

12 juin 2014 4 12 /06 /juin /2014 08:32

Sintagma din titlul acestei postări nu îmi aparţine, este un decalc după un stencil imprimat cu albastru, văzut pe străzile centrale ale oraşului Tulcea, care conţinea doar aceste două cuvinte. M-am gîndit ce-o fi vrut să spună autorul acestui apel? Am înţeles de-abia după ce domnul Lari (Ilarion), barcagiul, care ne-a plimbat pe Braţul Sf.Gheorghe, canalul Uzlina şi lacurile aferente...ne-a explicat, că de patru ani nu se mai poate vîna deloc în Biosfera Delta Dunării, păsăretul de aici s-a primenit ca număr, şi numai, iar natura a revenit la normalitatea ancestrală! De bună seama, doar Dunărea, înseamnă să laşi natura să-şi vadă în voie de-ale ei, fără a interveni în niciun fel în metabolismul acesteia. Doar natura, cu tot ce conţine şi dăruieşte aceasta. Am avut ocazia, după mai bine de 15 ani să revăd ce-nseamnă să reglementezi libertatea naturii de a se autogestiona, după bunul său plac. Pescarii, puţini, erau la vedere, cu scule profi, foarte mulţi turişti, care "vînau" doar cu echipamente de luat vederi...păsările - pozînd efectiv. Mai ales: cormoranii, lebedele, stîrcii, pelicanii...

E adevărat că erau ambarcaţiuni cu motoare barosane, care făceau valuri mari şi tulburau copios liniştea faunei. Dar atîta vreme cît nu se aud focuri de armă, nu se defrişează stufărişul, nu se pescuieşte draconic - există şansa de a menţine un status-quo cu arhitectura naturii.  

Straneitati 2404 

Nuferii galbeni sunt foarte deosebiţi de cei albi, au o cupă mică, compactă, pe un picior care se înalţă de-asupra apei, parcă pentru a fi mai bine observat, sau pur şi simplu se trage după soare, cu a cărui intensitate cromatică, vesperală, concurează. Pe frunzele acestea poţi observa broaşte-cameleon. Sunt exact de acceaşi culoare cu a stofei vegetale. Sunt locuri unde tina şi nuferii acoperă întraga suprafaţă a apei, făcînd destul de dificilă înaintarea cu barca motorizată - natura se protejează singură, cînd nu este prea violentată! 

Straneitati-2377.jpg

Cred că asta este chira-de-baltă, care merge efectiv pe suprafaţa năclăită de verdeaţă a apei, şi ciuguleşte ce găseşte în cale. Se spune că anumite specii ale acestei păsări îşi depun şi își clocesc oăule direct pe vegetaţia plutitoare.

Dar cea mai spectaculoasă apariţie din acest periplu a fost cea a pelicanului-creţ (Pelecanus crispus). Care, de regulă, pluteşte în mici grupuri pe suprafeţele deschise ale lacului. Este o pasăre foarte prudentă, sperioasă, în pofida dimensiunilor sale impunătoare, şi se ştie că este foarte bulimică. Consumă circa 20-25 de kg. de peşte zilnic, iar asta constituie o concurenţă mai mult decît neloială pentru om, care este un consumator infinit mai discret.

Straneitati-2393.JPG  

Cu ani în urmă am văzut în satul Enisala o cantitate mare de pelicani, pîlcuri întregi, dar aceştia sunt pelicani creţi, o specie rară, care se conservă cu precădere în această regiune a Deltei. Adică în lacurile limitrofe ale Uzlinei. De fapt, pasărea este pasăre, şi zboară unde doreşte. Dar există ceva tainic, poate, care le ţine în anumite locuri. Poate şi cantitatea peştelui, poate un anumit tip de curenţi acvatici. Nu ştiu. Ţine de domeniul ornitologiei determinarea cauzelor şi temeiurilor, pentru care o specie de păsări se ţine legată de un loc anume. Nouă ne-a plăcut să-i vedem plutind, zburînd, interacţionînd între ei.

Pelicanul-cret.jpg

Am reuşit acest portret, pentru că barcagiul nostru a închis motorul, şi am putut glisa alene pînă în spatele acestui superb exemplar de pelican creţ, cu al său sac elastic de sub maxilarul inferior, care concurează cu galbenul nuferilor despre care am amintit mai sus.

 Însă apariţia cea mai elegantă şi expresivă o consider cea a egretei-mari (erodiu, Egretta), pe care dacă ai norocul să o zăreşti pe fundalul păpurişului, se arată mereu preocupată de gîndurile sale, introvertită, şi care nu se trădează niciodată că ar avea nevoie de mîncare sau de orice altceva. Are prezenţe singulare, discrete, defensive. O bucurie pentru ochi. Unii oameni consideră că frumuseţea e dată,astăzi, de sinuiozitatea unei maşini de lux sau a unei femei tunate şi botoxate. Cu certitudine, nu ştiu ce spun! Să privească în natură - fie şi preţ de cîteva secunde - un astfel de profil, de egretă mare, şi i se va face ruşine. Dacă simţirea le-o va permite, desigur.                                                                                                  Straneitati-2439.JPG  

Nu aş putea încheia relatarea aceasta, care ar putea fi inepuizabilă, dar măsura trebuie respectată, înainte să afişez pîlcul acesta de cormorani, care tocmai şi-au luat zborul de pe oglinda apei. Pentru că negrul lor funerar a devenit un soi de simbol al morţii, care paşte mereu Delta Dunării - una din comorile cele mai nepreţuite ale Europei, dar şi a lumii întregi. În cazul naturii, moarte poate fi amînată, sau uitată cu desăvîrşire...

DOAR Delta!

cormorani.jpg

Credit foto: © vladimir bulat, iunie, 2014.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Călătorii
commenter cet article

commentaires