Cine şi-ar fi imaginat ca într-o zi mohorîtă şi aproape fără lumina soarelui, cum a fost cea de azi, se puteau descoperi, chiar în zona din apropierea Academiei de Teatru şi Film a Bucureştiului, două vestigii istorice splendide?
Primul, este o casă de tărgoveţ mărunt, dar care şi-a făcut o căsuţă de bun gust, într-o zonă faţă de care marile reşedinţe ale boierilor şi dregătorilor erau departe...
Această casă eu o datez cu cam mijlocul secolului al XIX-lea, şi e aliniată la stradă, avînd un înduioşător medalion -- probabil cu "roza vînturilor" -- înscris sub cornişa faţadei simple. Cel mai probabil casa este din paiantă, dar trecerea vremii nu a făcut-o una cu pămîntul. Oraşul rezistă prin casele sale. Chiar şi prin cele mai puţin arătoase şi somptuoase.
Al doilea -- e o troiţă cioplită în piatră de calcar. Din acestea vezi cam peste tot în ţară, dar mai cu seamă prin părţile Buzăului şi ale Cîmpiei Române. Unele marchează răscruci, alte au meniri votive, iar altele -- sunt însemne funerare.
Cum să o explicăm pe asta, aflată la mijlocul unei întretăieri de străzi, în zona veche a urbei, unde strada Ţepeş Vodă se constituie ca ax pentru ambele monumente? Poate că a fost adusă aici?, strămutată din altă parte?, pentru asta pledează şi soclul destul de nereuşit pe care se înalţă troiţa, dar şi inscripţia slavonească, legată de cultul bisericesc al veacurilor de dinaintea celei de-a doua jumătăţi al veacului al XIX-lea...Uneori, sau cel mai adesea, suprizele, cu atît mai puţin minunile, fie şi mici, trebuie să rămînă fără explicaţii. Ne bucurăm de ele, şi nu e puţin lucru!
augustin 17/01/2011 21:57
Vladimir Bulat 17/01/2011 17:12
radu oltean 17/01/2011 14:57
Vladimir Bulat 17/01/2011 11:43
radu oltean 14/01/2011 22:41