Două vestigii minunate, pe Ţepeş Vodă

Cine şi-ar fi imaginat ca într-o zi mohorîtă şi aproape fără lumina soarelui, cum a fost cea de azi, se puteau descoperi, chiar în zona din apropierea Academiei de Teatru şi Film a Bucureştiului, două vestigii istorice splendide? 

Primul, este o casă de tărgoveţ mărunt, dar care şi-a făcut o căsuţă de bun gust, într-o zonă faţă de care marile reşedinţe ale boierilor şi dregătorilor erau departe...

Această casă eu o datez cu cam mijlocul secolului al XIX-lea, şi e aliniată la stradă, avînd un înduioşător medalion -- probabil cu "roza vînturilor" -- înscris sub cornişa faţadei simple. Cel mai probabil casa este din paiantă, dar trecerea vremii nu a făcut-o una cu pămîntul. Oraşul rezistă prin casele sale. Chiar şi prin cele mai puţin arătoase şi somptuoase.

Al doilea  -- e o troiţă cioplită în piatră de calcar. Din acestea vezi cam peste tot în ţară, dar mai cu seamă prin părţile Buzăului şi ale Cîmpiei Române. Unele marchează răscruci, alte au meniri votive, iar altele -- sunt însemne funerare.

 Cum să o explicăm pe asta, aflată la mijlocul unei întretăieri de străzi, în zona veche a urbei, unde strada Ţepeş Vodă se constituie ca ax pentru ambele monumente? Poate că a fost adusă aici?, strămutată din altă parte?, pentru asta pledează şi soclul destul de nereuşit pe care se înalţă troiţa, dar şi inscripţia slavonească, legată de cultul bisericesc al veacurilor de dinaintea celei de-a doua jumătăţi al veacului al XIX-lea...Uneori, sau cel mai adesea, suprizele, cu atît mai puţin minunile, fie şi mici, trebuie să rămînă fără explicaţii. Ne bucurăm de ele, şi nu e puţin lucru!

Comments

[augustin]

Foarte fertila discutia, nu o abandonati!


 


Mai caut si eu biblografie.

[Vladimir Bulat]

Acum onest vorbind nu intenţionez să mă fac un istoric al perimetrului despre care vorbim...dar foarte mulţumesc pentru cartea citată, taman pe asta nu o am! Dar fac eu rost de ea. Cred că
numeroase detalii interesante, şi mărunte, se pot culege din Cronologia Bucureştiului, semnată de acelaşi Parusi.


Eu chiar visez la o istorie a carciumilor şi birturilor de mahala! Chiar dacă, deocamdată, mă atrag localurile selecte de pe Calea Victoriei. Vezi ultima mea postare de pe blog.


Dar spune-mi, te rog, ai apucat să intri în curtea căsuţei cu prispă despre care vorbim. Cred că mi-ar plăcea să-i văd prispa, colonetele, ferestele orientate spre curte. Ai imagini?

[radu oltean]

Mai este publicat un fragment de amintiri intr-o alta carte a  lui Parusi: Cronica Bucurestilor. Acolo e un citat din Ioachim Botez (?? nu-l stiu cine e )  - din "O raspantie in Popa
Nan" - care isi aminteste de carciumile din Piateta de la Vlad Tepes, unde Popa Nan taie Tepes Voda. Era si o pompa mare unde-si incarcau sacagii butoaiele. Erau 4 carciumi pe fiecare colt: a lui
Bortosu, Postelnicu, Fasonatu si a lui Amaratu zis Vinderahat. Mai era si alui Mustaru, undeva mai in fund. Actuala str Costaforu, pe atunci o ulicioara printre gradini.

[Vladimir Bulat]

Dragă Radu!


mulţumesc pentru semnalarea celei de-.a doua cruci de piatră din perimetrul Ţepeş Vodă-Mecet, o să o caut. Da, întradevăr, întreaga zonă pare dăruită cu numeroase vestigii de artă şi arhitectură.
Singura "istorie" a acesteia, foarte sentimentală desigur, pe care o ştiu, este cea apărută în anul 2009 la ed. Compania, Bariera Vergului sau viaţa unui băiat de Bucureşti, semnată de neobositul
cecretător al istoriei Bucureştiului, Gheorghe Parusi. Intenţionez să scriu despre această carte! Revin, deci.   

[radu oltean]

Ai descoperit si tu casa veche de pe Tepes Voda? Ce ma bucur!!! Acela e cartierul cu cele mai multe case cu pridvor pe stalpi de lemn de traditie taraneasca si care sunt vechi de cel putin mijloc
de sec 19. Era zona de negustori angrosisti. De cereale: str. Agricultori, str. Orzari dar si alte marfuri str. Matasari etc.


O cruce de piatra mai mica este si in parculetul din statia de troleibuz  Tepes Voda. Deci, sunt 2 in zona. In piateta unde-i crucea ce ai pozat-o era in urma cu peste 150 de ani o mare
groapa de nisip/lut galben, folosit pt constructiile din zona. Crucea e de raspantie si nu cred ca e mai veche de prima jumatate a sec 19.