Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

9 juillet 2010 5 09 /07 /juillet /2010 20:23

DSC06561Am mai fost în Secuime, la Lacul Sfânta Ana, în anul 1997. Evadasem din București, invitat fiind la Festivalul de Performance, organizat de neobositul ÜTŐ Gusztáv, și am stat în cort cu minunatul artist Șony Antik. Dar nu văzusem mare lucru din zonă, de-abia dacă am hălăduit puțin prin Sfântu-Gheorghe...despre care-mi amintesc prea puțin.

 

Acum a fost o nouă ocazie, am fost la Centrul Cultural Arcuș, să deschid expoziția personală de sculptură a lui Ioan Grecu. Expoziția s-a deschis în fostele grajduri ale Castelului Szentkereszti, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stil baroc tardiv. Aceste foste grajduri au suferit o minunată amenajare, astfel încât acest interior a devenit un excelent ”recipient” pentru expunerile contemporane. Aflu că primul expozant basarabean a fost aici, cu mulți ani în urmă, graficianul Gheorghe Vrabie, acum, în debutul verii a expus Ioan Grecu, sculpturi de ultimă oră, și fotografii de proporții-tapet, cu lucrările sale în taberele de sculptură, la care a participat în ultimul deceniu. Cine îl cunoaște pe Ioan știe că este un tip inventiv, curios, pe deplin format ca artist și mereu suprinzător, deopotrivă. Plastica lui mică este cuceritoare, tinde spre forme stilizate, simplificate, astfel încît lectura mesajului să devină limpede, explicită, percutantă. Îmi place să revăd de fiecare dată variațiunile pe tema Capriciosa, pentru care artistul are un adevărat cult, astfel încît ”subiectul” și artistul au devenit parteneri de ”dialog” și comunică pe picior de egalitate...”indisolubila dedublare” (Nicolae Steinhardt), formula se potrivește de minune aici.

 

Ar mai fi multe de spus despre acest artist și pedagog (în alocuțiunea mea de la vernisaj am pus accentul pe necesitatea de a pregăti mereu cadre artistice noi, dar e foarte important ca, prin școlire, tinerele talente să nu devină victimele academismului și emulii mentorului!). Grecu e foarte conștient de cît de necesar este să împrospătăm necontenit mediul artistic, pentru doar așa vom putea vorbi despre noi problematici, direcții și chestionări ale contemporaneității. 

 

DSC06415La Arcuș l-am cunoscut pe directorul acestui Centru de Cultură, care este domnul Kopacz Attila, un ins întreprinzător, energic, artist prin excelență. Ne-a arătat din creația lui fotografică, din perioada 198?-1989, și am rămas foarte surpinși de calitatea deosebită atît a crîmpeielor îmbălsămate, dar și de felul în care le-a transformat și prelucrat apoi...unele dintre acestea au devenit coperți de cărți. Attila lucrează intens în domeniul poligrafiei, și a scos de-a lungul anilor o sumedenie de cărți, mai ales albume de artă, fotografice și ghiduri. Prin intermediul cîtorva din aceste albume, dar și la insistențele amfitrionului am mers să vizităm două localități absolut fantastice ale fostului comitat Trei Scaune: muzeul etnografic de la Cernat, precum și orașul Târgu Secuiesc.

 

Cernatul de Sus (Alsócsernáton) este un sat de oameni gospodari, înstăriți și cu titluri nobiliare. Muzeul e în fundul satului, desfășurat pe cîteva hectare --  domeniu din jurul castelului  lui Damokos Gyula. Tot ce ține sau a ținut de universul țăranilor și înstăriților secui -- se găsește aici cu vărf de măsură! 

DSC06495.JPGMuzeul a fost deschis în anul 1973, și de atunci a devenit un puternic centru de conservare și promovare a culturii și civilizației din acel areal.

 

Despre Târgu Secuiesc ce pot spune?, decît că m-a cutremurat pur și simplu prin aspectul său de burg central-european, destul de prăfuit și decrepit în bună măsură, dar nu poți să nu te întrebi cum ar fi arătat orașele României dacă ar fi avut șansa să NU fie sistematizate haotic și barbar în vremea regimului ”socialismului matur”. Acest oraș a a rămas practic neatins de buldozere și planuri modernizatoare...Imagini din centrul orașului Târgu Secuiesc se pot vedea aici. Din păcate, ora la care am ajuns noi acolo nu mai era deschis niciun muzeu, ora nefiind totuși prea înaintată. Doar că în acele locuri instituțiile muzeale au un program foarte restrîns, aproape inexistent. Cum ar fi să zăvorăști muzeele capitalei pe la 15 după amiaza? Iar duminica să fie închise de-a dreptul...Provincia are o altă ”combustie” culturală, și probabil că localnicii nu merg la muzeu!

DSC06509.JPG

Muzeul de istorie a Breslelor l-am văzut doar de la poartă, noroc că era largă și din grilaj metalic. Intrarea aceasta monumentală promitea multe, dar rămâne pentru altă dată.

 

Recomand cu căldură traseul: Vălenii de Munte - Siriu - Sita Buzăului - Întorsura Buzăului - Prejmer - Sfântu Gheorghe -Arcuș -  Cernat - Târgu Secuiesc - Zăbala, aici e un minunat muzeu etnografic Ceangăiesc. Veți descoperi peisaje, oameni, locuri și însemne culturale de maximă atractivitate și diversitate.       

 

 

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Adi 14/07/2010 16:11



Traiesc destui romani pe acolo, si fara peripetii. Depinde cum te pozitionezi. Dar acest lucru e valabil (si) pentru oricine, de oriunde.



harcea-parcea 14/07/2010 09:18



Frumos, simtit, la obiect! Chiar te indeamna sa vizitezi acele plaiuri si pasuni, doar ca nu stii cum e cu "vecinatatea" secuilor cu romanii. Poate ca stand acolo mai mult timp, sa nu mai para
toate asa idilice, bucolice si imbietoare


Oricum, multumim ca ne informezi, ca aduci vesti bune din calatoriile tale. Vara rodnica!