îNTR-UN FEL SAU ALTUL, EXPOZIŢIA ACEASTA ESTE SUB UMBRELA GRUPULUI "PROLOG".
Este curatoriată de Ion Grigorescu, şi supervizată de domnul Paul Gherasim.
Nu am văzut lucruri suprinzătoare, mai degrabă am avut parte de un deja vu. În chip suprinzător, dacă a fost vorba despre pâine, pictorii din selecţia făcută de Ion Grigorescu, au făcut directă referire la minunea "înmulţirii pâinilor", la referinţele evanghelice privind "minunea celor cinci pâini şi doi peşti".
Paul Gherasim a adus o piesă mică, despre care a spus că reprezintă o grămăjoară de grâu încolţit. Mie mi s-a părut că mâgla aceea pictată are configuraţia hărţii României, dar mi s-a arătat că lipseşte Dobrogea, nu are codiţa de peşte...
Dan Mohanu e singurul pictor care m-a impresionat cu adevărat! A adus două panouri absolut inedite, înguste şi foarte înalte, amintind ca dimensiuni şi structură compoziţională de stilul Seccesion, şi Europa Centrală a începutului de veac XX. Prezenţa unor calcule geometrice (implicite) în structura celor două compoziţii m-au făcut să înţeleg o anume frământare a artistului, legată de relaţia cer-pământ, stihiile care ne hrănesc, ne adapă, ne îmbujorează, şi ne înghit, când ne vine ceasul.
Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu, Cristian Paraschiv, Matei Lăzărescu, Horea Paştina - mai cuminţi ca niciodată! Ne spun aceleaşi ritornele, pe care le ştim deja, le identificăm cu ei şi cu numele lor.
Florina Coulin, pe care am cunoscut-o cu ocazia expoziţiei ACTUAL, curatoriată de Ion Grigorescu în galeria vieneză Mezzanine, este poate cel mai puţin "artist" dintre toţi cei care expun în actuala formulă a grupului format în jurul galeriei Curtea Veche. Este cel mai nerecognoscibil dintre toţi. Nu are neapat un stil, o scriitură, nu moşeşte o "temă". Dar are idei, le frământă, le dospeşte cu smerenie, îndelung. Este o fişă de istoria de artă, dar fără mondenitate şi aplombul "artiştilor internaţionali". A avut două expoziţii personale la galeria Curtea Veche. Au trecut aproape neobservate în vuietul vremurilor noastre.
Ruxandra Grigorescu ne-a arătat pâinea amară a porumbeilor. Nu doar oamenii sunt împinşi să-şi câştige cu greu pâinea, ci mai ales păsările, care nici nu seamănă, nici nu ară. Dar luptă pentru a-şi dobândi hrana. Se spune că anumite plante se înmulţesc, şi ajung la mari distanşe datortită păsărilor, care le îngurgitează seminţele, apoi pe unele le defecă...
Cu adevărat pâinea cea adevărată este Sfânta Cuminecătură, iar aceasta nu o pot obţine, doar prin mijloacele artei, artiştii. Pâinea cea împlinitoare de suflet este mereu în potir, nu pe pânză, nici pe hârtie, nici pe carton, nici pe murii bisericilor.
