Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

1 mai 2013 3 01 /05 /mai /2013 11:42

Nu mai este pentru nimeni o noutate poluarea mediatică care se referă la atentatele cu bombă de la Boston, în ziua de 15 aprilie a.c. Presa lumii se întrece în a formula presupuneri, aberații și inepții de intensități diferite! Fiecare - cît se pricepe. Mai nou au apărut și pagini în cîteva limbi pe WIKIpedia, iar fișe despre atentat sunt deja în cîteva zeci de limbi. Mass-media face tot posibilul ca prin senzaționalism și amploare să apropie recentele evenimente, profund nefericite, de masacrul din NY, de la 11.09.2001.

 

Dar au trecut aproape 12 ani de atunci, posibilitățile presei, dar și ale serviciilor inteligente s-au rafinat. Dacă manipulările de atunci au avut de timp mai îndelungat pentru a fi fost elaborate,  strategiile de pus la cale, acum procesul s-a desfășurat fulgerător. Imediat s-au găsit suspecții, biografia lor a devenit un bun planetar, rămîne doar ca oprobriul public să atingă cote maxime. Iar justiția să confirme presupunerile copoilor. Firele ”investigațiilor” au dus imediat spre Kîrgîystan. O prestigioasă publicație americană i-a arătat cu degetul!  Senzaționalismul a pus stăpînire pe orice tip de presă. În această bulversare contează cu adevărat presa celor două mari puteri, care au tot interesul să țină agenda terorismului trează, erectă: SUA și Rusia. Marile publicații s-au întrecut în rafinate trucuri de ping-pong, și lumea știe cine este dușmanul. De mirare este însă că marota luptei împotriva terorismului - secta Al Qaeda - este puțin cam bleagă în acest masiv incident...adică nu îl revendică. Asta este o breșă a mașinăriei manipulării în masă. Yankeii și-au zis, de data asta mergem pe mîna rușilor, să-i dăm înainte cu cecenii. În realitate, cazul acesta nefericit arată cu claritate că SUA este o țară xenofobă, căreia alteritatea etnică îi pute, că, de fapt, are probleme imense cu gestionarea criminalității din școli, cu numărul îngrijorător al șomerilor, cu fragilizarea nivelului de trai al majorității populației țării etc. Nu sunt acestea niște chestiuni prea grave? Poate că pentru noi nu sunt, dar pentru ei - de departe sunt mai arzătoare decît să le rezolve rușilor ”neiubirea” față de ceceni. Cum stăm cu prioritățile?Two_suspects_wanted_by_the_FBI_for_the_bombing.jpg

 

Dar aici îmi vine în minte felul în care au fost boțite și mușamalizate detaliile legate de scufundarea submarinului Kursk, cu largul și generosul concurs al celor două puteri. Atunci s-a ajuns la o înțelegere reciproc avantajoasă, și cele două puteri au devenit și mai prietene. Că doar le unea ”lupta sfîntă” împotriva terorismului. E întîmplător, oare, că Al Qaeda a fost creată în chiar lunile în care trupele sovietice se retrăgeau din Afganistan? E întîmplător că orice nesiguranță pentru marile puteri, într-o zonă în care există petrol, droguri și resurse vitale - este repede taxată? Vine Batman și rezolvă problema.  Pentru că este în slujba binelui, și e, mai ales, ”neînfricat și cutezător”. S-a auzit bine, cutezător?! Cutezanța unei mari puteri este să aibă mereu dreptate. Chiar și atunci cînd greșește. Și cînd știe că greșește, caută țapi ispășitori, cozi de topor, fraieri, zombies etc.

 

În esență, eu cred că marea problemă a americanilor este sfîșietoarea criminalitate din școli, mai ales a celor din periferii, provincii uitate... Un individ deloc insignifiant ca regizorul Todd Solontz, descrie în filmele sale această stare de lucruri, cu care americanii nu prea obișnuiesc a se lăuda. Mai ales în Palindromes  (2004), această casă a păpușilor iese rău șifonată. Dărîmătorul final din A Serious Man (2009) a fraților Cohen este și el despre ceva, despre care americanilor nu prea le place să vorbească:  cu școala lor e ceva-n neregulă! Apariția tornadei de-asupra școlii este, desigur o metaforă...Acolo se produce o combustie pe care nu o prea controlează nimeni. Sau aproape nimeni. M-aș gîndi și mai departe. Poate că se cultivă această sămînță a violenței, cum se poate vedea și din controversatul film al lui  Michael Haneke - The White Ribbon. Desigur, la regizorul austriac e vorba despre o altă temă, o altă epocă. Dar, oare, istoria violenței, a confruntării oamenilor, a cunoscut prea multe variante, alternative, în afara exterminării unora care sunt mai slabi, și a supraviețuirii altora peste oasele acestora?

 

Dușmanul epocii noastre este declarat: teroristul / terorismul. Aceasta se traduce prin imposibilitatea unui control total! Că doar asta se dorește - un control global asupra oamenilor și sufletelor acestora. Și dacă e așa, există un dușman al acestei imposibilități - teroristul. Nu contează cum e el, ce hram poartă, ce naționalitate împărtășește sau ce sînge-i curge în vene...important este să existe! El trebuie fabricat. Dar să nu fie de același neam cu noi. Iată că și manipulările au limitele lor, tocmai pentru că greșesc împotriva adevărului. Ceea ce scria Herbert Marcuse  în One-Dimensional Man (1964), se pare, că se adeverește treptat-treptat. Omul unidimensional le înghite pe toate. El este robul consumerismului, a controlului social, este timorat cronic de ziua de mîine, e captivul creditelor de la bancă, dar este în același timp foarte ferm decis să lupte împotriva terorismului. Dacă el nu o poate face efectiv, în locul lui se țes cele mai abjecte intrigi și manipulări, chiar dacă cei care fac asta nici nu știu exact cum se pronunță numele dușmanului (alias, teroristului). ”Desublimarea represivă” (Marcuse) este în toi, face ravagii...Tehnologiile o potențează, prin distrugerea corozivă a naturii umane. Mișcarea haotică a cuvintelor bulversează spiritele. Ceea ce se și dorește...”fits of paranoia and cruelty”.

 

În concluzie, dacă omul e finit, și faptele lui sunt limitate, conjuncturale, rob supus acelorași dorințe și nevoi. O altă definiție a terorismului ar fi neo-totalitarismul, sau democrația totalitară (J. L.Talmon). Dar acestea nu pot fi impuse și dirijate decît de state, de guverne, de întreaga forță represivă, de canalele de manipulare, control, prin tehnici de persuasiune și influențare prin șarmul (subliminal al) publicității...Cele două supraputeri, SUA și Rusia, s-au și pus serios pe treabă, să înfăptuiască ”fericirea” de după bomba atomică.

 

Noroc că mai sunt oameni care nu cred o iotă din aceste felii de fericire...

 

În imagine: presupușii suspecți ai atacului cu bombă de la Boston (imagine wikipedia)   

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires