Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

3 août 2010 2 03 /08 /août /2010 23:41

DSCN2850

Trio-ul alcătuit din Zakir Hussain (tablas, voce), Bela Fleck (banjo), Edgar Meyer (double bass) a dominat a doua seară a festivalului. Recitalul lor a durat peste două ore, durată în care rafinamentele cristaline și distilate ale muzicii au ținut publicul într-un suspans și încordare, în mrejele cărora nu puteai să nu te întrebi: ce mai poate urma după o astfel de atmosferă cu desăvărșire mesmerică! Eleganța, măiestria desăvărșită precum și repertoriul foarte bogat condimentat și aromatizat au constribuit din plin la constituirea acestei ambianțe muzicale unice, captivante, în care sunetul special al banjo-ului făcea sarea și piperul întregului concert.

DSCN2857Îmi recunosc ignoranța în cunoașterea acestui instrument cu un sunet inconfundabil, evanescent, metalic. Dar Bela Fleck se identifica cu acesta, i se ”deda” întru totul. Și grație lui voi deveni mai atent la sonoritatea acestuia. 

DSCN2855

Edgar Meyer a excelat și a încîntat publicul mai ales printr-o suită de Bach, pentru violoncel, dar intrepretată la bass parcă a avut o sonoritate de neuitat, vîscoasă, virilă și ușor tenebroasă. În rest -- a reprezentat joncțiunea atât de necesară dintre Hussain și Bela Fleck. 

DSCN2853

Evident că lumea a venit ”ca la lup” pentru muzicianul neîntrecut al tablei, cel care apărea în plină ascensiune fiind, alături de Shankar pe albumul Who's To Know, apărut în îndepărtatul an 1980! Dar nu înainte să facă parte din legendarul band Shakti, unde acta pe lângă nu mai puțin legendarul chitarist John McLaughlin (care scot 3 albume împreună, în era de glorie a band-ului, 1975-1977). Cariera de muzician a lui Zakir Hussain a culminat cu discul Making Music (ECM, 1987), unde apare ca lider de grup, secondat de Jan Garbarek,  John McLaughlin, și abisalul maestru al fluierelor indiene, Hariprasad Chaurasia. Piesa de rezistență a acelui album, care a și dat titlul întregului album, a răsunat, la Gărâna, precum o apoteoză a acestui prea minunat recital și, cel puțin în percepția mea, a avut ecoul unui sfășietor ”cîntec de lebădă”...ca pentru ultima oară. Emoție maximă, dăruire totală. Un muzician de cursă lungă, și un creator inegalabil.  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article

commentaires

A. M. 04/08/2010 11:01



Distopii verbale pe trupul jazzului.