Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 août 2010 5 06 /08 /août /2010 14:16

Ca să fiu drept: acest serial m-a cam obosit. L-aș abandona dacă nu aș avea o atitudine pragmatică față de jazz. Este domeniul care mă fortifică, cînd mă simt sleit, mă învață cînd sunt ageamiu, resimt asupră-mi efectul bitterului suedez, atunci cînd ascult jazz nordic (în special), și acest lucru nu e o figură de stil. Dar iată că secvența aceasta nu e despre vectorul scandinav, ci despre jazzul limitrof acestuia. Întâi -- despre Marcin Wasilewski Trio, pe care-l așteptam cu sufletul la gură. Cele două albume, Simple Acoustic Trio (2005) și January (2008), în care apar doar în această formulă, aveau de ce să mă încînte. Erau albume puternice, inventive, chiar dacă pe alocuri cei trei muzicieni reluau piese ale unor muzicieni de renume (Ennio Morriconi, Carla Bley, Wayne Shorter, Bjork, Tomasz Stanko etc.), pe care le interpretau și rearanjau absolut fantastic! Nu a fost și în cazul recitalului de la Gărâna...

 

DSCN2893

 

Nu am o explicație pentru slaba prestație a acestor mari profesioniști, nici nu încerc vreo una, e de domeniul altora s-o facă cu știință și persuasiune. Doresc să afirm că oricine e sortit eșecului, iar pentru a exista zile mari, trăim și zile anoste, că pasele noastre nefaste sunt succedate mereu de altele, împlinitoare, că sunt sunete divine și deopotrivă -- calpe. Toate fac parte (și) din viața și metabolismul muzicii, al interpeților deopotrivă, și de ce să fim așa trufași și să pretindem ca orice spectacol văzut și ascultat să fie obligatoriu și numaidecît un Regal

DSCN2899 

Probabil că Marcin Wasilewski e încă printre pianiștii de frunte ai Poloniei jazzistice contemporane, dar uite că de data asta s-ar putea să fi fost sub nivelul unor fabuloși pianiști precum Vladyslav Sendecki sau Leszek Mozdzer, și chiar a mai tânărului Pawel Kaczmarczyk. Chiar nu cunosc cum i-a receptat publicul de la Green Hours, din București, căci Marcin Wasilewski Trio a avut un recital și acolo, dar la Gărâna lucrurile au stat cumva altfel, regresiv.

   DSCN2927

Poate că lucrurile au evoluat în mod cert diferit în cazul quartetului condus de pianistul Wolfert Brederode, care a scos ca lider, la ECM, albumul Currents, în vara lui 2008. Muzica lor e cu atît mai căutată cu cît această casă de discuri, ECM, are năravul (longeviv deja!) să nu prea lucreze cu nume consacrate, decît cu cele pe care ea însăși le-a ”crescut” și ”cultivat” (de la Garbarek și Jarrett la Vassilis Tsabropoulos ). Desigur, suflătorul Claudio Puntin era deja o promițătoare descoperire a lui ECM, întrucît în anul 2001 a fost persoana pivotală pe albumul Ýlir, iar ceilalți membri au figurat în diverse formule pe discurile amintitei case de înregistrări, alături de Susanne Abbuehl, Bobo Stenson sau Jacob Young și Thomas Strønen...Critica de specialitate a întîmpinat cu entiziasm zelos rezultatul colaborării acestor tineri instrumentiști, iar recitalul la care am asistat a fost peste propriile așteptări. Jinduiesc să apuc să-i mai ascult cît de curînd. Poate chiar la Timișoara Jazz Festival?

DSCN2924
Claudio Puntin un excelent profesionist și un stăpînitor al bassclarinetului -- un instrument dificil, complex, cu un sunet adînc, mesmeric, clar ca ecoul munților.

DSCN2938 

Desigur că nu pot pune capăt acestor notițe fără să pomenesc antrenanta muzică adusă pe scenă de chitaristul Wolfgang Muthspiel, acompaniat la bass și tobe de frații Pichler, Mathias și Andreas. La chip și pălărie Muthspiel mi-a amintit de fantasticul violonist Alexandru Bălănesco, fără ca Wolfgang să aibă verva, imaginația și vocaliza lui Bălănesco. Dincolo de asemănări și asocieri, trio-ul însuflețit de Muthspiel a oferit un capitol de jazz autentic, incisiv, proaspăt, manierat, complex și demn de toată lauda publicului. Un interviu cu Wolfgang Muthspiel poate fi găsit aici

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article

commentaires