Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

24 décembre 2014 3 24 /12 /décembre /2014 07:50

POATE că pentru unii apropierea de opera lui Mihail Bulgakov este tangențială, circumustanțială sau argumentată, pentru mine tot ce a lăsat Bulgakov pe acest pământ este de natură existențială. Știu, sună pompos și tendențios. Dar observ că din 2006 încoace sunt cam singurul, din România, care revine - cu obstinație - la subiectul unui singur roman, anume cel care a devenit un sinonim perfect al autorului, Maestrul și Margarita!

Răsună un ”glas în pustiu”, și nimeni nu-l aude! 

 

Titlul acestei capodopere, în România, tot schimonosit a rămas. Recenta reeditare a ”versiunii Natalia Radovici”, la editura Litera (decembrie 2014), ne arată că zbaterea mea de a demonstra că Margarita nu e Margarita, cum au ”consacrat-o” românii, încă de la prima editare în românește, a fost zadarnică. Am scris despre asta aici pe blog, în câteva rânduri, în Observator Cultural, dar și în Steaua clujeană, în două rânduri. Se pare că teama editorilor de a pierde în vânzări este mai puternică, decât onestitatea de a-i reda lui Bulgakov ceea ce este doar a lui. Mereu așa mi se spune, că dacă ar schimba acea literă, cetitorii nu ar mai fi siguri (sic!) că e vorba despre miraculosul roman al lui Bulgakov, ci despre altul...Ca și cum Maestrul și Margarita poate fi clonat, plagiat, imitat sau updatat. Nimic mai fals. Pur și simplu este cu neputință. Din fericire, există și autori care-l iubesc cu adevărat pe Bulgakov, printre care și minunata scriitoare Ruxandra Cesereanu.

 

Deci, pentru cei care mai cred că principiul economic poate eclipsa acuratețea titlului, dar și a traducerii unei capodopere, le pot aduce în cele ce urmează dovada faptului că sunt oameni pe acest pământ, care și-au dedicat parte din viața lor, pentru a decripta, comenta, înțelege anume o singură operă, și aceasta e chiar Maestrul și Margarita. În acest an a apărut la casa de editură B.S.G.Press (Б.С.Г.-Пресс книжный дом, издательство) din Moscova un voluminos Ghid prin romanul Maestrul și Margarita. Moscova-Ierșalaim semnat de doi oameni străluciți în materie de critică și istorie literară: G.Lesskis (1917-2000) și Ksenia Atarova (n. 1943). Cea din urmă, una din marele specialiste în opera lui A.S. Pușkin și traducător din poezia și proza britanică. 

 

Ghid Maestrul si MargaritaEditat într-un tiraj de 3000 de exemplare, volumul însumează 576 de pagini, format 17 / 24, 5 / 3 cm. și conține sute de fișe referitoare la structura, tematicile, personajele, numele, toponimia și cronologia romanului Maestrul și Margarita. Pe lângă text mai sunt și sute de ilustrații, fotografii, imagini facsimilate după manuscrisele lui Bulgakov.

 

Dacă scrierea, redactarea și cercetările pentru această carte, deosebit de prețioasă pentru bulgakofili mai ales, lectura ei este absolut delicioasă, cursivă, oferă perspective absolut fantastice asupra romanului. Nu va ajunge spațiul (vai, limitat) al acestui blog pentru a povesti cât de sclipitor este acest ghid. Dar voi încerca să relatez despre acele articole care se referă la Margarita - personajul-cheie al romanului, pentru a-mi expanda obsesiva repetare, că numele aceasta trebuie încetățenit definit în limba română.

 Articolul ”Casa Margaritei” (ediția de față, pp. 145-147) intenționează să identifice în toponimia Moscovei casa ”gotică” în care locuia Margarita și, desigur, nu există o unanimitate în opiniile celor care s-au aplecat asupra acestei chestiuni. Sunt reproduse și 3 fotografii, pentru a ilustra posibila fațadă a vilei descrise de Bulgakov.

 Luna și soarele” (pp. 256-260), solarul și selenarul apar de foarte multe ori în roman. Autorii au numărat că în romanul despre Maestru apar 119 referințe la lună, și doar de 40 - la soare. Se observă cu maximă claritate că semantica lunii covârșește prezența solară, iar prin asta autorul ne arată funcția selenară a Margaritei, anume celei ”de la care radiază simbolismul selenar al numelui, care e legat de apă, de fluviul viu al conștiinței, de Lună, căreia îi este dat să mânuiască apele și vremurile cu semnficațiile lor concrete și hieroglifice. Margarita - mărgăritar - apă - Lună - un lanț simbolic, care întruchipează femeia în cultura universală. Nimeni n-a fost capabil să prețuiască mărgăritarul, așa cum a făcut-o Maestrul, acel ideal și desăvârșirea forței creatoare a femeii, căreia îi este dat de la natură să inspire prin ”sclipirea-i caldă” (Pavel Florenski)” (p. 259). Aici este cheia, numele Margarita, provine de la latinescul margărita, ceea ce nu e nimic altceva decât mărgăritar, sau în limba mai veche românească - mărgărintar (gr. μαρϒαρϊϮης). Interesant în acest context este de amintit că limba română actuală nu mai asociază acest substantiv cu un prenume, ci doar cu denumirea unei plante, de care e presărat limbajul popular -  bănuț, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, crizantemă, dumitriță, margaretă, părăluță, tufănică, vaca-domnului etc. Bulgakov își plasează, de fapt, ”eroina într-un rând cu Aphrodita lui Praxiteles, cioplită parcă din scoica mării, de Venera lui Botticelli, Mărgărita lui Vrubel și alte Margarite din istorie - mărgăritare ale artei mondiale și, desigur, cu Elena creată de Goethe, care printre primii a avut cutezanța să numească prin anima - veșnica feminitate, cea care a jucat rolul unor determinări formulate mai târziu de Jung: ”perla luminosa”, ”mistero”, ”un fascinosum per essellenza” (p. 260). Ei bine, Bulgakov și-a numit muza Margarita = mărgărintar, în timp ce noi, românii, continuăm s-o asociem doar cu numele unei flori de câmp sau cu pomii înfloriți...Desigur, e frumos! Dar în roman este vorba despre o altfel de frumusețe.

 

 

Mai departe avem de-a face cu un articol dedicat exclusiv Margaritei (p. 267-271), din care aflăm și cum s-a născut scena balului satanicesc la Woland, relatat de Elena Sergheevna Șilovskaia, cea care-i va deveni și cea de-a treia soție a lui Bulgakov. Tot de aici aflăm că ”alegerea numelui Margarita (dacă e să lăsăm la o parte semnificația simbolică inițială de mărgăritar) a fost determinată în primul rând, de chipul Margaritei (Gretchem), făurite de Goethe, la care se raportează chipul eroinei bulgakoviene (...) Aici eroina lui Goethe parcă se dedublează: iubirea ei salvatoare este oferită Margaritei, iar slăbiciunea păgubitoare - Fridei. Alte reminiscențe ascunse în prototipul Margaritei se pot decela în cel al MARGUERITEi de VALOIS (1553-1615): ea dă dovadă de aceeași cutezanță în dragoste și hotărâre în fapte. Nu sunt deloc întâmplătoare apelativele din roman, adresate Margaritei de către diverse personaje: ”regina Franței” (Natașa), ”regina Margot” (Koroviev, grăsanul gol de pe Muntele Pleșuv), ”Margot” (Maestrul)” (p. 270 -271).

 

La Margarita se mai referă direct sau indirect și alte articole din această carte, dar mai spre finalul ei există un articol intitulat ”Evoluția eroilor” (466-467), dată fiind existența cîtorva manuscrise care ne arată transformările petrecute în textura romanului, de-a lungul acelui deceniu în care Bulgakov a dezvoltat Maestrul și Margarita. Crema lui Azazello ar fi trebuit să o transforme definitiv pe Margarita. Dar autorul a îngăduit doar o schimbare exterioară, care nu i-a afectat sufletul. Anume despre asta consemnează Bulgakov: ”Întălnirea cu Voland nu i-a adus nicio vătămare psihică. Totul a fost așa, cum a și trebuit să fie” (pag. 467).

 

Nimic din inerțiile și bîlbele noastre, ale intelectualilor, literaților, editorilor, traducătorilor, PR-managerilor, nu poate schimonosi datele esențiale ale capodoperei lui Mihail Bulgakov. Fiecare va rămâne, poate, cu ale lui. Dar totul va fi așa, cum trebuie să fie!

 

Cum a fost zămâslit de la începuturi.        

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article

commentaires

Vera P 20/01/2015 11:38

Ruxandra Cesereanu a preluat linkul cu acest articol, pentru blogul său:

https://mesmeeacuttita.wordpress.com/2015/01/20/de-ce-margarita-e-margarita-si-nu-margareta/