Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 décembre 2011 2 06 /12 /décembre /2011 15:31

Sf.Nicolae_ajustat.jpg

În fiecare an mă întîmpină aceeaşi întrebare, de la diverse persoane: păi, dacă te-ai născut de Sfîntul Nicolae, de ce te cheamă Vladimir?

 

Răspunsul este şi el standard: pe motiv de calendar, care este decalat cu 13 zile faţă de cel actual românesc!

 

Dar altceva m-a împins să scriu despre Sfîntul Nicolae - ploaia de afară. Dacă-mi amintesc bine, şi nu e ceva ce nu poate fi probat, căci toţi am trăit aceeaşi dramă: nu a mai plouat din vară. La mijlocul lui iulie, cînd am revenit dintr-un tur al Cehiei, chiar în aceeaşi noapte a turnat cu găleata...după care s-au închis cerurile, pentru multă vreme. Am intrat în iarnă cu secetă cu tot. Au secat cu totul numeroase rîiuri, pîraie, lacurile au devenit mai mici, Dunărea este scăzută rău (am revăzut-o acum 2 zile, cînd am fost la Brăila, despre care voi mai povesti), cîmpurile sunt crăpate, iar grîul semănat - de-a dreptul rahitic...

 

Azi plouă voiniceşte, Sfîntul Nicolae ţine cu noi. Mama mi-a povestit că în acel an cînd m-am născut, de 6 decembrie era soare, cald, cum a fost pînă duminică. Apoi a plouat tare. După ce m-a adus acasă, şi m-am adaptat la realităţile pe care le aveau ai mei, trăind într-un subsol al grădiniţei de copii, la care erau amîndoi angajaţi, s-au lăsat gerurile. A nins, şi multe zile după aceea tata a curăţat nămeţii înalţi, în curtea grădiniţei şi pe strada care dădea spre poarta acesteia...O primă fotografie păstrată datează dela vîrsta de 2 luni, cînd ai mei mă scoteau la aer...se vede clar în jurul căruciorului albul omătului imaculat. Mă ţineau pînă mă îmbujoram în obraji, şi probabil începeam şi să urlu, dar nu de frig, ci de plăcere neostoită. Gerul muşca de fălcuţe, şi eu mă bucuram. Aşa mă manifestam.

 

Gîndindu-mă la cît bine ne face nouă acum Sfîntul Nicolae cu această apă care curge în belşug din ceruri...mi-am dat seama că doar crezîndu-te copil, te încîntă şi te ating bucuriile simple, fireşti, omeneşti. De ce atunci cînd creşti începi să vezi deformat? Începi să fii lovit, tot mai des, de seceta bucuriei...

Pe mine ploaia mă remontează...

 

foto: Sfîntul Nicolae, icoană rusească, a doua jumătate a sec. al XIX-lea (colecţie privată).

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires