Din punctul meu de vedere, nu există pentru o naţiune o veste mai proastă ca cea care anunţă închiderea sau moartea muzeelor!
Chiar dacă muzeul este o invenţie a modernităţii, acesta rămîne în vremurile noastre poate singurul stăvilar în calea uitării, o garanţie a demnităţii unei ţări sau culturi.
Ieri ne-a parvenit ştirea că Muzeul Naţional din Sarajevo s-a închis, după ani de agonie, incertitudine şi delir birocratic, în care se află majoritatea instituţiilor din Bosnia, dar şi din fostele ţări-cioburi ale Iugoslaviei titoiste...Situaţii similare se pot remarca şi în Serbia.
Nu am găsit deschis decît un singur muzeu mic din Sarajevo, cel al culturii ortodoxe - cu o excelentă colecţie de icoane şi podoabe bisericeşti, admirabil restaurate şi puse în valoare. În rest peste tot vedeai un anunţ mare: MUZEJ JE ZATVOREN, adică muzeul este închis. Nu se poate vizita. Totuşi, închis pentru public nu însemna că este definitiv dispărut ca entitate instituţională, birocratică, expoziţională; mai pîlpîia speranţa, agonia mai putea oferi suprize sau soluţii.
Dar acum a devenit clar: Muzeul Naţional din Sarajevo este desfiinţat.
Întreaga lume şi-a pus problema unei piese aparţinînd patrimoniului mondial: Hagada de la Sarajevo. Care va fi soarta acesteia, cînd instituţia care o tutelează, conservă şi o deţine a rămas fără resurse, fără o susţinere financiară şi garanţii guvernamentale?
Hagada* a fost lucrată în Spania pe la 1314-1350, şi reprezintă o colecţie de texte şi miniaturi de o frumuseţe misterioasă, incifrată, care se referă la Exodul evreilor în ţara Egiptului, conduşi de Moise prin deşert.
Scriitoarea americană, Geraldine Brooks a scris un roman inspirat de peripeţiile acestui manuscris, "People of the Book" (2008), care a avut la bază un foarte incitant text, publicat în iniţial în The Newyorker.
Mai presus decît acest manuscris, moartea muzeului înseamnă stingerea lentă a unei ţări!
*Lit.Naraţiune. "Deoarece termenul hagada se referă la întregul corpus al literaturii rabinice non-legaliste, are un sens foarte larg şi are întotdeauna un caracter didactic. În primul rînd, include legende, cele mai multe fiind derivate de la explicaţii date de rabini cu privire la Biblie, şi biografiile rabinilor şi ale eroilor evrei. Alte elemente ale hagada sunt explicaţii ale povestirilor biblice, rezultînd un material imaginativ suplimentar despre naraţiunea Bibliei. Mai există, apoi, şi o vastă literatură a folclorului evreiesc, care nu are o legătură tematică cu naraţiunea Bibliei sau faţă de personalităţi din perioada post-biblică; se referă uneori la Îngeri şi la Demoni, sau la obiceiuri stranii care se găsesc în anumite comunităţi evreieşti" -Enciclopedia Iudaismului, Geoffrey Widoger red.coordonator, Hasefer, 2006, pag. 258-259.
