Călătoria în Basarabia din această primăvară a avut o dimensiune nebănuită, netrăită încă. Am încercat să o revăd cu ochii pelerinului care calcă pentru prima oară pe acele meleaguri. Şi de bună seamă, grupul pe care l-am însoţit, cu excepţia a două-trei persoane, veneau pentru prima oară la est de Prut. Ne-am alăturat acestei cete de peste douăzeci de persoane, făcînd un traseu încă de la Bucureşti, punîndu-se accentul pe vizitarea mănăstirilor, a bisericilor, dar şi a muzeelor din Chişinău. Dimensiunea cultural-spirituală era ţinta acestui pelerinaj - pregătit de mai mulţi ani, dar realizat - cu ajutorul lui Dumnezeu - doar în Săptămîna Luminată.
Domnul Paul Gherasim, epitropul şi isonarul mănăstirii Stavropoleos, pictor şi organizator de expoziţii, a fost pentru a doua oară în Basarabia. Venise după acea primă experienţă tulburat şi încîntat - în special de contactele avute cu oamenii locului, de la oameni politici, artişti, feţe bisericeşti, pînă la simpli ţărani şi femei de serviciu. Viziunea lui Paul Gherasim despre Basarabia este mai mult decît idilică; este imaginea României nepervertite, curate, ghidate de cumsecădenie şi simţul măsurii, de spirit gospodăresc şi smerenie...Aproape că nu am întîlnit pe nimeni altcineva atît de încîntat şi impresionat de peisajul basarabean: îngrijit, lucrat pînă la marginea şoselei, chivernisit şi înfrumuseţat. L-am întrebat la un moment dat dacă şi-a luat materiale să picteze, şi mi-a spus că vrea doar să privească...Că nu se mai satură de privit, de captat atîta frumuseţe. Cîmpurile proaspăt primenite, viu înverzite, livezile care tocmai şi-au lăsat floarea pe alocuri, în altele - înveşmîntate-n floare, gardurile gospodarilor, casele proaspăt văruite, pictate, albinile - toate astea îl umpleau de încîntare, de cuvinte dulci, molcome, bătrîneşti. Şedeam lîngă el şi conştientizam cu atît mai profund neputinţa de mea de a (mai) avea aceeaşi acuitate a percepţiei, a vederii pure, atente, nemediate. Vremea vitezei ne-a învăţat să nu mai putem vedea! Cînd ţi se întîmplă prea multe, şi într-un ritm prea alert, atenţia scade, se spălăceşte. Probabil, că experienţa pictorului Paul Gherasim este mai intensă decît a majorităţii dintre noi, dar ceea ce e cel mai important, el şi ştie cum să privească şi să vadă, căci a te uita nu înseamnă implicit şi a vedea. A sta o vreme lîngă Paul Gherasim înseamnă a parcurge un curs de tehnică a vederii. A vederii simţitoare, dotate cu discernămînt, o practică a analizei corecte, fireşti, decupate din neghina comunului, banalului, vulgarului, superficialului, evanescentului. Din felul în care explică Paul Gherasim lucrurile acestea devin clare, se aşează la locul cuvenit. Tradiţia habitatului, tradiţia bisericii, contactele cu oamenii de demult, dragostea pe care o poartă încă mentorului său Jean Steriadi (1880-1956), lecturile insistente şi atente - sunt tot atîtea repere sigure care-l fac să emită judecăţi subtile, să facă analize prundente dar temeinice, evitînd mereu "impresiile" şi "criticile". Nu este grăbit, nu se pripeşte, de aceea concluziile nu se înghesuie să îmbrace formele sentinţei sau ale judecăţii definitive.
În imagine: Ţăran, de Paul Gherasim, u.p., 30 / 20 cm.
Notiţe de la vizitarea aşezărilor rupestre aici.
