Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

4 mars 2014 2 04 /03 /mars /2014 15:27

Demult visez la o carte, de fapt la un autor, care să mă facă visător cu adevărat. Fericit şi împlinit, un fel de suflet afin, care să-mi vorbească în cuvintele mele, ca şi cum aş spune eu...Nu pot nici eu să cred, dar l-am întîlnit!

Este vorba de Béla Hamvas (1897-1968), care este total necunoscut lumii româneşti, şi este prezent de curînd pe rafturile librăriilor cu un volum care mă unge realmente pe suflet: Filosofia vinului (1945).

Nu e o carte despre care să poţi să scrii, ci din ea trebuie să transcrii. Să o transcrii toată!

Am ales însă un singur fragment. Cel cu titlul de mai sus. Căruia i-am adăogat numele autorului. Din rațiuni strict tehnice.

filosofia_vinului_coperta_1.jpg 

"În urma unor cugetări temeinice, declar că nu păcatul este cauza răului. Cauza acestui rău este mult mai adîncă. Răul izvorăşte din proasta atitudine. Păcatul este doar urmarea acestei proaste atitudini. Acestea fiind zise, pe urmele Sfîntului Apostol Pavel, consider sfera legii şi a moralei ca fiind lichidată, şi doresc să stabilesc originea tuturor acţiunilor umane chiar în fundamentul construcţiei: în religie. Şi fac acest lucru, nu în mod arbitrar, şi nu pentru că eu aş fi descoperit această idee. NU. Acest lucru este privelegiul escatologilor creatori, în clipele lor fondatoare de religii - cum spune contemporanul nostru. Şi fac acest lucru, pentru că, experienţa îmi spune, legea şi morala au stins păcatul cel mult aparent, în realitate nereuşind niiodată să vindece vreun rău. Rădăcina păcatului , şi prin ea, izvorul răului, este ascunsă prea adînc, astfel încît nici morala, nici legea nu le pot atinge. Păcatele  tigmatizate de codul penal sunt doar consecinţele finale ale proastei atitudini religioase. Am spus deja şi subliniez acum din nou, toatp lumea trebuie să aibă o religie, nu există om nereligios (sublinierea îmi aparține - v.b.). Dacă cineva nu crede, în religia bună, crede într-una rea. Dintre toate religiile rele, cea mai rea este ateismul.

Esența însă urmează abia acum. Religia rea nu este consecința atitudinii proaste. NU. Religia rea este însăși atitudinea proastă. Această atitudine proastă e prăsila tuturor relelor și izvorul tuturor păcatelor. Este, în râprimul rînd, izvorul defectelor morale, cum sunt vanitatea, invidia, rapacitatea, obrăznicia, lăudăroșenia, lipsa bunului gust. Dar este la fel și izvorul și prăsila tuturor crimelor persecutate de codul penal, al furtului, al înșelăciunii, al omorului. Așa numitele păcate sunt doar cele din urmă consecințe ale religiei rele. Dar și așa, numitele defecte morale sunt tot consecințe. Consecințele a ce? A proastei atitudini. A religiei rele. Așadar, ce trebuie făcut? Să se emită legi severe? În niciun caz! Acestea tratează doar simptomele, nu și cauzele. Să se întărească stăpînirea de sine morală? Să se recurgă la asceză? Să se recurgă la autotortură? Num nu, de o mie de ori nu. Și aceastea dunt doar consecințe. Trebuie schimbată atitudinea. Religia rea trebuie preschimbată în religie bună. Nu legea, nu juriștii, nu judecătorii, nu regii, nu preoții, nu moraliștii, și nu satiricii și nu eroii virtuții și nu predicatorii ne învață acestea, ci numai și numai escatologii creatori în clipele lor fondatoare de religie.

Să nu mire pe nimeni că răul are un rol atît de însemnat în viața omului. Răul este de fapt singura problemă de rezolvat. La început omul a făptuit primul păcat. Nu este ceva ce se lovește de codul penal. Nu ar fi putut fi judecat nici chiar după cele mai severe sisteme morale. De ce? Pentru că primul păcat, păcatul cel mai întunecat, răul cel mai rău a fost religia rea, atitudinea proastă. În această clipă omul a fost prins de un smasm. Biblia numește acest lucru păcat originar. Din această clipă trăim toți cu acest spasm care s-a ivit în fundamentul ființei noastre, în atitudinea religioasă. Pentru că acest șoc este ereditar. Propria noastră proastă atitudine ne irită și ne căutăm dezlegarea în mod disperat. Potopul nu a reușit să ne spele de ea. dar odată cu apariția curcubeului a apărut și licoarea dezlegătoare. Eu pot percepe vinul doar ca un act de grație dintre cele mai înalte. Vinul dezleagă. Avem vin. Putem să dezlegăm acel șoc blestemat. Vinul ne readuce la viața originară, paradisul, și ne arată unde vom ajunge, la a lumii cea din urmă sărbătoare. Omul poate îndura acest pod între prima și ultima zi doar în extaz. Acest extaz este vinul”. 

 

Traducere din limba maghiară de László Attila Hubbes, pag. 27-29.

Nota bene: autorul traducerii, László Attila Hubbes, este un intelectual de marcă al Transilvaniei de azi.

În anul 2006 a susținut o teză de doctorat, cu tema: Fascinația sfîrșitului: Apocalipsa. Lucrarea a fost elaborată și scrisă în limba maghiară. Un rezumat al acesteia - tradus în limba română - se poate ceti aici. Cartea lui Béla Hamvas a avut parte de un foarte iscusit traducător. Este șansa noastră, a românilor! Sperăm că și alte titluri ale lui Hamvas să fie traduse tot de acesta.

Filosofia vinului a mai apărut: în engleză (1989), croată (1993), finlandeză (2000), slovenă (2004), cehă și sîrbă (2008). Astfel de cărți apar foarte rar, și de aceea trebuie să considerăm un privilegiu apariția ei, că o putem ceti chiar în limba maternă!

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article

commentaires

vladimir b. 06/03/2014 14:24


@Mona,


Hamvas este un spirit superior! Pe care epoca sa nu l-ameritat, dar tocmai pentru că a existat - acum îl putem ceti; cartea asta este ca un balsam împotriva oricărei boli: sufleteşti,
duhovniceşti, şi risc să cred - fizice! DE astfel de bijuterii literar-filosofice nu au parte multe naţiuni! Vecinii noşti, da. Au dau în limba asta a lor scriitori uriaşi: Jókai Mór, Imre Kertész, Sándor Márai, László Krasznahorkai, György Konrád, Arthur Koestler, acesta din urmă chiar dacă nu a scris în maghiară, ungur a fost şi este în patrimoniul cultural şi literar al Ungariei!


Deci, avem în faţă un mare scriitor, în persoana lui Mamvas, şi să ne bucurăm, descoperindu-l...

mona 06/03/2014 08:58


Rar am întâlnit o carte scrisă cu atâta plăcere ludică. Îți mulțumesc pentru recomandare.