Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 février 2013 6 02 /02 /février /2013 13:48

La a 40-a zi de la nașterea în umila iesle, conform prescripțiilor religioase iudaice, Pruncul Iisus a fost adus spre închinare la Templul din Ierusalim. A venit însoțit de Fecioara Maria, cu bătrînul Iosif alături, care avea în mîini două turturele, pentru a  fi aduse jertfă la altar. După obiceiul Legii - cum ne șoptește Sfînta Scriptură.

În Templu era dreptul și temătorul de Dumnezeu Simeon, așteptînd mîngîierea lui Israel, și Duhul Sfînt era peste el (Luca, 2, 25), și proorocița Ana, care avea optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu.Doi bătrîni îl așteptau pe Pruncul Iisus...

 

Predania ne spune că dreptul Simeon era unul dintre cei șaptezeci și doi de tălmăcitori ai Septuagintei, și de atunci a primit încredințarea că nu va muri pînă nu va vedea minunea întîlnirii cu Dumnezeu (pînă ce nu-L va vedea pe Hristosul Domnului - ne spune același evanghelist, în versetul următor). Într-un anume fel, a fost pedepsit să apuce o vîrstă foarte înaintată, pentru cutezanța de a fi dorit să corecteze un vers dintr-o proorocie a lui Isaia, anume acela care spune că Fecioara va avea prunc în pîntecele său, și va naște Fiu. Simeon a crezut că o greșeală în textul ebraic, și a voit să înlocuiască cuvîntul Fecioara, prin Femeia. Atunci îngerul Domnului i-a oprit mîna care scria, și l-a încredințat că nu va cunoaște moartea pănă nu va vedea minunea. Tulburătoarea scenă a acestei întîlniri - în slavonă este Sretenie Gospodne (Сре́тение Госпо́дне, Întîlnirea Domnului ) - a fost și este considerată ca o despărțire a Vechiului Legămînt de cel Nou, care nu a venit să-l contrazică pe cel al strămoșilor, ci să-l întregească, să-l desăvîrșească în veac.

 

Simeon și-a îndeplinit misiunea sfîntă. I-a spus Mamei lui Dumnezeu: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și spre semn de'mpotrivire - și chiar prin sufletul tău va trece sabie - pentru ca gîndurile din multe inimi să se descopere (Luca, 2, 34-35). Prin această zicere a rezumat traseul lumesc al amîndurora, al lui Hristos și a Maicii Sale. 

 

Andrei Kondrasov orig

 

Mozaicul acesta, din cel de-al XI-lea veac, provine din biserica mănăstirii Ὅσιος Λουκᾶς din Fokida (Φωκίδας, Grecia), ilustrează cu maximă intensitate semnificația incandescentă a acestei scene, căci este reprezentată într-o semicalotă care închide intersectarea a două ziduri, astfel încît cei patru maturi se află în două planuri diferite, și se întîlnesc prin intermediul Pruncului, în fața tabernacolul ridicat peste jertfelnicul încununat de sfînta cruce. Cele două lumi se întersectează în Domnul. Iar pentru asta - toți cei prezenți au ochii larg dechiși. Căci nu este suficient doar să auzi, ci să și vezi!

 

Marele poet Iosif Brodsky, despre care am scris de nenumărate ori și pe acest blog, i-a dedicat Annei Ahmatova un poem, datat 16 februarie 1972 (deci, în 2 februarie pe stil vechi), intitulat Сре́тение, în care pune accentul anume pe ce a urmat acestei Întîlniri cu Domnul. El, dreptul Simeon, a mers la moarte, în timp ce Iisus i-a luminat calea - spre ”domeniile surdomute ale morții”, unde a auzit că timpul nu mai cuvîntează. Sufletul împăcat al lui Simeon avea ca far, în față, chipul Pruncului cu nimb în jurul capului - care-i lumina calea (”Lumină spre descoperire neamurilor”) în genunea nepătrunsă a întunericului;  Lumina luminilor, care pătrundea unde nu a mai ajuns niciodată pînă atunci...Este o prefigurare a Pogorîrii la Iad.  Arcul în timp reconfirmă proorocia. Este o relație vie și continuă, permanentă. Întîlnirea cu Domnul scrutează eternitatea, veșnicia.

Azi, și în vecii vecilor. Amin!

 

Sursa imaginii: ruicon   

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article

commentaires

Vladimir Bulat 08/02/2013 22:30


@cora,


se prea poate ca simbolistica medievală să se mai fi păstrat și după 1600, cel puțin în regiunile periferice ale fostului Imperiu bizantin (Țările Române, Rusia, Bulgaria etc). Dar e adevărat că
era modernă a tocit serios semnficațiile, simbolurile și subtilitățile iconografiei din era, să-i zicem, clasică.Pentru că nu mai era nevoie de acestea.


Problema mea este însă că noi nu mai suntem capabili să le citim...să le pătrundem, darămite să mai și facem să perpetueze ceva din acea tradiție! Suntem simpli privitori.
Martori muți și nepricepuți...

cora_ 08/02/2013 18:31


Fiind un mozaic "bizantin" si-n plus realizat pe doua arcade, e greu sa vorbim de "perspectiva", insa era oarecum o regula(sau o coincidenta fericita) ca "punctul de fuga" al perspectivei
liniare, in tot evul mediu, era insusi pruncul. Sunt fascinata de simbolistica in toata arta religioasa de dinainte de 1600.