M-am bucurat nespus să găsesc în numărul recent al revistei 22 acest articol. Autorul se întreabă Ce facem și cine suntem de Sfintele Paști. Firesc, orice creștin trebuie să-și pună aceste întrebări, în fiecare an, și zi de zi, căci este axul și chintesența creștinismului răsăritean.
Mi-am pus și eu această întrebare, și înțeleg în primul rînd să caut o împăcare cu sine (o mai bună chiverniseală a sinelui), apoi, cu cei din preajmă, cu familia, cu prietenii, cu dușmanii, și nu în ultimul rînd cu Dumnezeu însuși. Caut Pămîntul Făgăduinței, dar nu aici pe pămînt, ci în ceruri, în veșnicie. În viața veșnică. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să fii om pe pămînt, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Aici este arvuna luminii celei neînserate, fără început și sfîrșit.
Aceste gînduri trebuie să le avem pînă la Învierea Domnului, și să le înmulțim și după aceea! Și să nădăjduim, cît trăim și ne bucurăm de darurile toate pe care le primim.
Pentru că anul trecut în Săptămîna Luminată ne-am învrednicit să vedem și să simțim Ierusalimul terestru, închinîndu-ne Mormîntului gol al lui Hristos, pun aici cîteva imagini din acel minunat pelerinaj.
Astea se spune că sunt lespezile de pe vremea Pătimirii Domnului.
Cupola de de-asupra Mormîntului Domnului lasă lumina să curgă în permanență peste cei ce stau la închinare...Stîlpul de lumină care vine de la Dumnezeu, spre a-i mîngîia pe cei osteniți, bolnavi, suferinzi, dar și pe cei care vin să mulțumească de la distanță mare - pentru tot ce au, dar și pentru ce le lipsește...Trebuie să știi să și mulțumești pentru lipsuri, căci doar acestea te întăresc și te smeresc.
Încăpătoarea piață din fața intrării în uriașa biserică a Mîntuitorului, de unde în noaptea Învierii Lumina se împarte tuturor, în toate capetele Pămîntului.
Hristos va Învia mereu!
Credit foto: © vladimir bulat, aprilie, 2012.
