Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

23 octobre 2012 2 23 /10 /octobre /2012 06:41

Biserica Anglicană din Bucureşti este situată în una din zonele cele mai pitoreşti ale urbei. În curînd acest monument va împlini un secol de la ridicare. Despre aceasta mărturiseşte inscipţionarea anilor 1913-1914 pe lespedea de la intrare în locaş.

Înainte ca să se împlinească acest veac, asociaţia JAZZ.RO a pus la cale, împreună cu părintele Patrick, un concert de jazz în această biserică. Iar muzica pentru acest ambent a fost foarte bine aleasă. Este primul proiect din cadrul unui şir de concerte care urmează să se desfăşoare la anul, în primăvara anului următor. Cel mai probabil toate vor fi de jazz trio.

Aseară piaţeta din coasta monumentului era plină de lume, poate mult mai multă decît cea care se adună de regulă pentru serviciile divine...

DSCN3538-1-.JPG 

Pentru jazzul nordic numele lui Jakob Bro este fără îndoială unul de notorietate. Are cîteva albume editate în nume propriu, şi mai multe în colaborări cu personalităţi mari ale jazzului contemporan. Are studii muzicale americane, newyorkeze, de aceea stilul şi compoziţiile sale au ceva din specificitatea acelei şcoli. Pentru concertul de la Bucureşti l-a invitat pe unul dintre veteranii toboşari ai continentului, Jon Christensen, care poate fi considerat lejer un sinonim al drum-ului scandinav. Celor doi le-a acompaniat basistul Thomas Morgan - un muzician cu o sensibilitate extremă, şi cu un potenţial uriaş pentru viitor. Pe acesta din urmă l-am mai audit în România, adus de John Abercrombie, la festivalul de la Gărîna.

În mare, muzica lui Bro are ceva din textura şi substanţa celei pe care o face Bill Frisell - un chitarist de prim rang al intersectării vecurilor pe care le trăim. Bro însă este ceva mai meditativ, mai "răbdător", mai poetic chiar. Iar în acest punct - Morgan intervine minunat, şi condimentează sonor cu mult tact şi empatie.

Muzica propusă pentru biserica anglicană a fost aidoma unui meniu autentic slow food - adică bine pregătită din buna tradiţie, condimentată, fiartă ideal şi prezentată în porţii cu aspect seducător. Jon Christensen era maestrul "accentelor", al aromelor ritmice. Prezenţa lui deşi aproape discretă - a fost esenţialmente necesară, pentru că puncta şi reliefa energic dialogul fin dintre confraţii săi mai tineri, care semăna cu un slow blues. Ceea ce am ascultat în această seară este un produs-aliment-savoare muzicală la care vrei să revii, să o reasculţi, să o savurezi îndelung, meditînd.

Pentru că acest trio este de puţină vreme împreună, nu există încă un album editat, dar va rămîne pentru multă vreme acest concert - ca un adevărat regal jazzistic! 

DSCN3542-1-.JPG

Peste cîteva zile urmează un nou concert de zile mari: Anouar Brahem quartet, la Sala radio.

foto:  © vladimir bulat, 22 octombrie, 2012.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Sunete
commenter cet article

commentaires