Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

24 septembre 2013 2 24 /09 /septembre /2013 12:21

China este o ţară imensă, pe alocuri bogată, influentă şi dictatorială. Are un regim "democratic", întruchipat de Partidul Comunist Chinez, care conduce de o veşnicie ţara cu o mînă de fier. Ferm şi neabătut. Drepturile omului sunt demult acolo o problemă nevralgică, şi tot ce ţine de libertăţile omului pare pus sub obroc. Totuşi, o lume întreagă recunoaşte, în cazul Chinei, cea de-a treia cale de dezvoltare a unei societăţi contemporane: capitalism + societate de consum, concurenţă + partid comunist, sistem socialist.

Unul din regizorii care analizează cu multă acuitate, acurateţe şi spirit analitic această situaţie este unul din generaţia de mijloc, Zhangke Jia站台, n. 1970). Este un autor al unui număr de filme de ficţiune şi documentare, în care transformările şi convulsiile sociale ale Chinei contemporane sunt coerent şi subtil consemnate, unde realităţile post-Maoiste întîmpină asaltul tehnologiei, a importurilor occidentale, cultura globalizată. Exemplar din acest unghi de vedere este filmul Shijie (Lumea), 2004, acţiunea căruia se petrece într-un parc de arhitectură, proiectat într-o periferie a Beijing-ului. Ideea majoră a acestui ansamblu este să ofere chinezului de rînd imaginea celor mai importante repere ale arhitecturii lumii, de la Stonehenge la Turnurile-gemene de la NY, distruse în atentatele din 11 septembrie 2001! La un moment dat, un personaj spune cu mîndrie, că deşi cele adevărate au dispărut, aici, iată, stau bine-mersi! Subtil, este o ironie la existenţa unei butaforii la scară mare, în condiţiile în care chinezii nu pot circula, nu au paşaport la purtător, nu se pot deplasa să vadă aievea toate minunile puse la cale de-a lungul istoriei...Un slogan propagandistic spune: poţi vizita lumea întreagă fără a ieşi din Beijing. Pe acest fundal se consumă drame personale, iubiri efemere şi furtive, într-o uriaşă ficţiune care se numeşte LUMEA. Personajele acestui film sunt mai degrabă percepute ca nişte marionete, pe  care le joacă în show-ul care trebuie să distreze şi să destindă publicul, care vizitează această LUME a arhitecturii la scară redusă. În Sanxia haoren (Natură moartă), 2006, proiectează drama unui fost oraş care este pe cale de dispariţie, pentru că pe locul lui trebuie să apară o uriaşă hidrocentrală. În această lume în disoluţie apare un "ciudat", care umblă fie în maieu, fie la bustul gol, care o caută pe fosta lui soţie, pe care nu a văzut-o de 16 ani, şi pe fetiţa lui, ce pare a avea aceeaşi vîrstă. Nu le găseşte multă vreme, el, fost miner, undeva foarte departe de acest loc, se angajează la demolări de blocuri. Lucrează pentru a se întreţine în acest univers sărac, deprimant, meschin şi cu oameni rudimentari, urîţi, murdari şi necinstiţi. Probabil că în China actuală astfel de analize sunt percepute ca fiind insurgente, defăimătoare, oblice? E drept că Zhangke are probleme cu cenzura, dar majoritatea filmelor lui pătrund totuşi în Occident, mai puţin pe ecranele naţionale. "Ciudatul" - o găseşte în cele din urmă pe soţia lui, care este "roaba" unui proprietar de vaporaş pentru pasageri, care lucrează în contul datoriei pe care fratele femeii o are la acest deţinător de vas plutitor. Suma de 30 de mii de yani nu este de plătit, drept răscumpărare, pentru soţul de demult, de aceea el decide să plece în minele în care a lucrat pînă să vină aici, pentru a aduna aceşti bani. Nu e clar deloc peste cîtă vreme se va întoarce în aceste locuri, dar e limpede că ritmul transformărilor din lumea contemporană este mult mai alert decît capacitatea omului de a plăti un preţ pentru sentimente, trăiri, paternitate, iubire...Secvenţa finală este abisală: "ciudatul" e filmat din spate, privind cum un muncitor merge pe un cablu întins între două blocuri aflate în plin proces de demolare. Este calea cea mai scurtă, dar şi mai periculoasă, de a ajunge de la o ruină la alta. O astfel de realitate este mult mai percutantă decît orice metaforă sau simbol! China nu este veselă!

 

Curiozitati 5594 Curiozitati-5593.jpg

secvenţe din Sanxia haoren (2006). Filmul a fost premiat cu Leul de Aur, la Festivalul de film de la Venezia. (Capturile au fost făcute de mine de pe monitor). 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires

Vladimir Bulat 27/09/2013 11:31


Senzaţionla este faptul că site-ul Socialiştilor mondiali i-a dedicat acestui film, The World , o interesantă cronică, pe care ar fi bine să o citească cei
interesaţi, din care se vede cum mişcarea socialistă mere caută victime printre cei care n fac faţă în faţa asaltului capitalist, deşi la Zhangke lucrurile propuse spre meditare nu sunt chiar despre asta; este, oricum, o referinţă importantă:


http://www.wsws.org/en/articles/2004/09/tff2-s29.html

alysyx 26/09/2013 19:32


este o pictorita pe care am descoperit o dupa Tanguy.Ceea ce e nedrept.Doream sa dau exemplu lucrarile sale tocmai pentru ca mi s au parut zguduitoare.Poate ca depresia artistei era de vina
pentru aceste viziuni.Personal imi evoca trecutul din care sperantele si umanitatea lipsea,intr o societate dictatoriala ca aceea despre care vorbim aici,dar ne poate evoca si un eventual viitor
,al alienarii.Tema alienarii a fost dezbatuta in filozofie dupa razboiul mondial,acum,dupa razboiul rece ,avem un alt tip de alienare,una ce necesita reformulari.

Vladimir B. 26/09/2013 18:52


Mie picturile pictoriței Kay Sage îmi provoacă un frison de răceală glacială, de
înstrăinare, sau ostranenie...Cumplită stare de abandon, resemnare, disperare seacă, sughițuri epileptice.


Yves Tanguy a avut mai multă umanitate, căldură sufletească! 

Vladimir B. 26/09/2013 18:41


@alysyx,


dar e vorba aici despre două filme, nu despre
unul!


Eu sincer să fiu, de-abia acum am descoperit acest
regizor. Este unul care are multă răbdare. Se vede asta din ritmul filmelor lui. În totală contradicție cu filmele cu lupte marțiale, kun-fu etc.


Zhanke nu cred că le detestă, dar vrea să producă
ceva în răspăr cu acestea?

alysyx 24/09/2013 22:46


S au spus multe despre acest film ,fie ca este suprarealist, s a spus ca este psihologic, despre oameni simpli ,iubiri pierdute ,industrializare,neputinta omului de  a si gasi sensul intr un
viitor atat de incert.Toate aceste stari mi au evocat in minte picturile suprarealiste ale artistei Kay Sage.Este vorba despre lucrari precum"Tomorrow is never"(1955) 
"Danger,construction ahead"(1940) si altele.Atmosfera,ideea ca tot ceea ce ne asteapta este imposibil d einteles si controlat prin mijloacele ratiunii.Suprarealismul devine realism critic 
odata cu schimbarea epocilor.Nu stiu daca progresul in sine este de vina cat modul in care omul este fortat sa se raporteze psihologic la schimbare,mai ales in aceste zone ale lumii.