Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

18 décembre 2013 3 18 /12 /décembre /2013 18:42

Muzeul Țăranului Român (MȚR) este fără doar și poate cel mai spectaculos, dinamic și atractiv proiect muzeal din România post-comunistă! Din 1990 s-a resuscitat un muzeul care a apărut încă în 1906, pus la cale de marele cărturar Alexandru Tzigara-Samurcaș, susținut de Regele Carol I.

Această instituție nu a avut un destin prea fericit în RSR, astfel că după 1948 destinul acesteia a fost ca și proscris. De fapt a dispărut! Meritul a doi oameni de cultură, Andrei Pleșu (ministrul culturii pe atunci) și Horia Bernea (artist plastic și director desemnat) a fost de a resuscita, într-o nouă formă e adevărat, această Mare Idee: cea a vieții interioare, domestice și duhovnicești a țăranului român. Efortului celor doi li s-au alăturat și Irina Nicolau, Ioana Popescu, Speranța Rădulescu, Șerban Anghelescu ș.a.

Dacă muzeele etnografice și de cultură țărănească se ocupă în chip esențial și cu precădere de civilizația satului, de formele construite, estetice ale habitatului, acest muzeu, Muzeul Țăranului Român, și-a propus dintru început să arate portretul psiho-somatic, adică credința, sensibilitatea, trăirile, preocupările și muncile omului de sat. E o perspectivă diferită, este reconstuirea unei ecuații care are mai multe chipuri de abordare, față de tot ce își propune un muzeul al satului, sau unul al arhitecturii rurale, de aici și de aiurea.

Horia Bernea a reușit, după spusele unui teoretician al artei (Anca Oroveanu), să articuleze o ”uriașă instalație muzeală”, astfel că această instituție devenise o suprinzătoare operă de artă, care conserva însă în datele ei esențiale absolut toate artefactele, piesele și mărturiile vieții domestice, extrase din mediul ancestral al satului. Nimic strident, ostentativ, didactic sau mumificat - cum sunt de regăsit copleșitoarea majoritate a muzeelor din România. ”Un muzeu neliniștitor, care pune probleme?...Hai să ne mai gândim… un muzeu în care omul viitorului să înţeleagă cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii lui… un muzeu din care să lipsească pedagogia minoră… unde trebuie să fie menţinut caracterul experimental.”, scria Bernea în iunie 1992. Excluderea evidentului, a explicitului, a excesivului; negarea apropierii obişnuite, a locurilor comune. Pliere, agăţare, îmbucare, rezemare, croiuri… În lumea tradiţională. De cercetat.” - adăoga același, în 1997. Se pot ceti numeroase gînduri fertile ale ctitorului acestui muzeu aici.

În 1996 MȚR a primit premiul pentru Muzeul European al Anului, asta într-un termen record de la mutarea impresionantei colecții a muzeului în clădirea special construită pentru ea, de la bun început (arhitecți: Nicolae Ghika-Budești și Grigore Ionescu), și conceperea de la 0 a unei serii de săli, dedicate unor teme specifice: Icoane, Rost, Moaște, Reculegere, Fast, Frumusețea crucii, Timp...

Cu timpul acest muzeu a devenit un amplu centru spiritual, cu publicații proprii (revista Martor și colecția de muzichii țărănești - sunt în topul efortului profesional al domeniului), ateliere de creativitate, librărie, magazin de obiecte țărănești, artizanat, sală de cinema, expoziții de artă actuală, cu spectacole de teatru...Actualmente este toposul cultural prin excelență al geografiei urbane bucureștene: ”la MȚR”!

Dar nori grei s-au adunat de-asupra acestuia. Guvernanții actuali i-au pus gînd rău, gînd odios: comasarea MȚR cu Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”. Astfel, cînd MȚR este în apogeul gloriei sale, puterea actuală îi cere demisia! Iar chestiunea pică exact în momentul în care Ministerul Ministrului are un nou boss, pe Gigel Știrbu, și căruia fie i se promite un destin vizitabil, fie acesta îi va fi el însuși proscris, dacă va consimți la sucombarea MȚR!

Actualul director general al MȚR, dl. Virgil Ștefan Nițulescu a adresat o Scrisoare deschisă Prim-Ministrului României.

I-am expediat astăzi domnului Virgil Ștefan Nițulescu următoarea scrisoare de susținere a efortului său de a păstra pe orbită acest minunat şi necesar Muzeu:

Dragă domnule director!

ESTE absolut înfricoşător ce se întîmplă în ţara aceasta!
Puteam accepta multe lucruri, dar desfiinţarea MŢR este o perspectivă absolut de neacceptat în România actuală, cînd adevăratele repere sunt decimate zilnic, de aceea TREBUIE - ca o prioritate de gradul 0 - să angajăm orice mijloace raţionale & eficiente din această ţară - pentru a menţine MŢR, ca unul dintre cele mai vii, active şi percutante proiecte muzeale ale României contemporane.
Vă susţin cu toate forţele pe care le am la dispoziţie, şi sunt dispus să mai mobilizez şi altele, nenumărate...în acest sens!
Am cetit cu interes Scrisoarea deschisă, adresată Prim-Ministrului României, semnată de dvs., şi subscriu la fiecare cuvînt conţinut în acea misivă. Ea trebuie să circule, şi să fie cunoscută de cît mai multă lume! O trimit şi eu pe canalele mele!
Ţinem legătura, şi sunt convins că această încercare va întări şi mai tare coeziunea şi puterea instituţiei pe care, cu onor, o conduceţi.
Cu respect,
Vladimir”.
În încheiere doresc să chem pe toți cei cărora soarta acestui Muzeu nu le este indiferent să se opună unei nedreptăți de proporții istorice, care urmează a se face, în condițiile în care cel căruia domnul Nițulescu i-a adresat Scrisoarea deschisă s-ar fi pronunțat frust și tăios: ”Comasați-le!”. Noroc că în lumea noastră mai există minți raționale, lucide, care nu se sustrag cadrului legal și, mai ales, bunului simț. Acestora mă adresez să susțină și să apere onoarea MȚR!
Jos mîinile de pe MȚR!
    

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires