Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

13 février 2013 3 13 /02 /février /2013 21:53

pe Ion Bîrlădeanu, artistul contemporan pînă mai ieri anonim, homeless, revoltat tăcut, și la limita subzistenței, a marginalității imunde. Am stat cu el de vorbă zilele trecute, preț de mai mult timp. Pînă acum doar l-am zărit prin preajma lui Dan Popescu ( galeria H''art ), dar nu ne-am strîns niciodate mîinile.

 

Pe la începutul anilor '70 făcea colaje cu substrat politic, opere persiflante, contondente și satirice. Dar nu le vedea nimeni. Opera lui nu exista decît pentru el, iar acesta practic nu exista pentru nimeni. Nici pentru propriii părinți - el fugise de acasă, pentru că tatăl lui era ”stalinist”! Se aciuase prin București, și pînă de curînd a fost și s-a manifestat doar ca un element a-social.

 

Mi-a mărturisit că trebuia demult să fie mort, putea muri lovit de dambla, de un cuțit, ucis mișelește, înghețat în ger, sugrumat de beție etc. De fapt, cînd ești pe stradă moartea e o chestiune elementară care ține de conjunctură, ești proscrisul fiecărei clipe!

 

Ion Bîrlădeanu a avut noroc. De ce? Pentru că a supraviețuit și politicului, și vieții de pe stradă. A fost enorm ajutat să se pună cît de cît pe picioare - de către niște oameni, în Dumnezeu nu crede, mi-a spus-o clar!

 

Felul în care regizează el colajele (formularea îi apaține) reconstituie cumva filmul comunismului în România, așa cum l-a perceput ”nea Ion” (așa îi spun cei apropiați, sau Ion B., căci detestă să i se spună ”domn”). Comunismul văzut de un paria, adică cît se poate de veridic, de autentic, căci un astfel de om a trăit liber, și nu avea de ce să se teamă de a vorbi pe șleau. Dar el nu a vorbit, ci a lipit, a colat, a bricolat! Mai exact, a construit - în tăcere - compoziții ludice cu actori, oameni politici, evenimente cruciale ale istoriei României, și a lumii, atît cît imaginația i-o permitea unui marginal. El demasca și persifla. Dur și fără milă, dar departe ascuns de ochii și mintea compatrioților, delatorilor, securiștilor. O făcea în taină, furtiv, subreptice, căci folosea material vizual din acea lume: reviste, ziare, almanahuri, cărți - toate erau o materie primă pentru acea operă invizibilă, subversivă.

 

Cînd a reapărut la lumina zilei creația lui a avut efectul unei bombe cu efect întîrziat; întîrzierea însemnînd vreo trei decenii. Cine era acest om apărut de neunde, care a imprimat și conservat o operă amplă, abisală aș spune, prin amploare și discurs. Asta l-a propulsat puternic în lumea internațională a artei, căci cei localnici s-ar fi întrebat și acum: cine este acest semi-analfabet care-și îngăduie să aibă și să exprime vizual niște păreri. Deloc comode. Mai ales despre comunism, ceaușism și festivismul patriotard al romanilor. El nu iubește România! O spune răspicat, nu are niciun motiv să o iubească, nici nu este patriot în sensul vadimist-securist.

 

Dar acum a devenit critic la adresa consumerismului, a vedetismului de mucava, și a politicianismului de mahala.  Cred că și-a cîștigat din plin acest drept. Și acum a devenit foarte interesant, mai ales pentru un numeros public din afara României, și probabil că lor li se și adresează în ultimii ani!

 

În 2009 s-a făcut un documentar - Lumea văzută de Ion B., regizat de Alexander Nanau. Din acesta am aflat mai multe amănunte și aspecte cu privire la biografia lui, redată de artistul însuși, dar și de alții. Dar cel mai autentic mod de a-l cunoaște, este cel al comunicării directe, chiar cu un pahar de vin roșu în față.

 

La galeria H'art s-a deschis expoziția Harap Alb cel urît, curatoriată de Dan Popescu, omul esențial pentru tot ce este acum în conștiința noastră ”nea Ion”...și poate pentru ce va mai fi?

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article

commentaires