Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

14 février 2011 1 14 /02 /février /2011 19:45

 

DSC09310.JPG

 

DSC09312.JPG

 

DSC09311.JPG

 

DSC09313.JPG

 

DSC09315.JPG

Între Sala cu Orgă şi Teatrul Naţional din Chişinău este un scuar, care e de mai mulţi ani un fel de bîlci, cu pretenţii de spaţiu artistic, unde se vinde "artă" sub formă de artizanat, . A devenit deja de "bon ton" să mergi în acel loc, să cumpreri cadouri cu ştaif, să fii văzut, să spui că ai fost acolo... Gustul celor localnici e trădat de marfa pe care o preferă, pe care o aleg, şi o cumpără în acel loc: tablouri, matrioşte, macrameuri, cusături, pictură îndoilenică...Oricum, a devenit un fenomen social, şi îl consemnez ca atare.  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Miriam Gamburd 19/02/2011 09:54



Дорогой Влад!
Снова с большим удовольствием просмотрела Ваши блоги.
Вы превосходный фотограф, и дизайн Ваших публикаций всегда безупречен.
Вид обреченных на смерть кишиневских зданий разрывает мне душу, что, однако, не мешает любоваться прекрасной фотографией.
Вы пишите ,,в сердце,, Кишинева, что совпадает с ивритской идиомой. Центр города называется ,,сердцем,,
Сажусь в такси и говорю водителю ,,отвезите меня в сердце Тель-Авива".


Ваша Мириам.



Vladimir B. 18/02/2011 11:30



@Andi,


de acord cu tine: subiectivitatea este incomensurabilă! Poţi avea o opinie, şi ai dreptul la ea, dar e la fel de obligatoriu să ştii să o expui elegant, cu simţ de răspundere. Exact cum o faci
tu!


Povestea ta cu cybermăgarul m-a înduioşat. M'a binedispus. Mulţumesc. 



Andi 18/02/2011 08:43



Bună dimineața. Oare de ce dorește absolut toată lumea să își impună pumnul de vedere? :) Este loc destul pentru emoțiile tuturor. Și pentru împietrirea sufletelor. Roata stă, roata
repornește...asta-i frumusețea subiectivității în artă.


Aseară, m-a impresionat un cybermăgar care, după ce îmi vorbise cu șlițul descheiat acum câteva zile, s-a întors și m-a întrebat cu toată gingășia posibilă ce mai fac, la ce mă gândesc, cum o mai
duc... A coborât coarnele la picioarele mele și mi-a fost imposibil să nu simt o căldură în suflet. Și mă gândesc că poate fusese și de prima dată frumos și bun, tandru și șugubăț, poate greșisem
în prima mea percepție. Poate avusesem un văl de prejudecăți și reguli pe ochi. Poate.


O muzică de trezit stafiile și o urare de zi bună:


http://www.youtube.com/watch?v=tMChozJOvTU


 


 



harcea-parcea 16/02/2011 22:31



 


Relaxati-va, patsani! Mosu'Ion din Jora de Jos "rupe" -- emotsie maxima:


http://www.youtube.com/watch?v=RHKa0YgHnrY&feature=player_embedded


Asta da, autenticitate, nu bazaconiile "mozolite" de voi in cuvinte)



Vladimir Bulat 16/02/2011 20:56



Am pus ghilimelele de rigoare acolo unde am considerat, de accea nu prea pricep de ce atîta înverşunare se încearcă a mi se explica -- teoretic sau mai moşnegeşte -- ce e, şi ce nu e de "bon
ton"?! Fireşte, formal vorbind, gustul pentru ceva anume se defineşte ca parte a unei culturi, a unui set de habiturdini, a unor valori adoptate sau întemeiate într-un loc anume, într-un ev
delimitat cronologic...


În ceea ce priveşte chestiunea în cauză, pot aduce mărturia că în acest loc bătrînii jucau şah -- în anii'80; iar după 1990 "mirajul" Arbatului moscovit s-a dorit împămîntenit tot aici, între
Sala cu Orgă şi Teatrul Naţional. Mîine-pomîine se fac două decenii de atunci, e ceva ce nu mai putem schimba, societatea de consum convieţuieşte cu acel teritoriu al macrameurilor, icoanelor
cromolitografiate, al picturilor digitale, al matrioştelor etc. NU AŞ PLEDA pentru lichidarea lui, dimpotrivă! De fiecare dată cînd sunt la Chişinău -- merg p-acolo, cu aceeaşi plăcere
cu care trec pe la Bucuria, Cricova, Gemeni, librăriile Cartier, Muzeul de Artă al Moldovei...