Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

15 septembre 2014 1 15 /09 /septembre /2014 09:55

În curînd se va încheia un secol de cînd cel care a răspuns la numele Nico Pirosmanişvili (Pirosmani - 1862-1918), şi-a plătit definitiv şi irevocabil "factura" acestei vieţi.

La Tbilisi există un monument al acestui prea umil, genial şi legendar artist, în care el este reprezentat în genunchi, ţinînd un miel la piept. Dealtfel, mielul este prezent şi în opera sa atît de sinceră, suprinzătoare şi prea puţin cunoscută în istoria artei secolului XX. Este considerat un artist primitiv, reprezentant al artei naive

Am avut ocazia să mai scriu despre un artist din această categorie stilistică, care provenea tot din Europa, dar de dincoace de Marea Neagră. Era vorba despre Isodor WienerPirosmani era născut însă în regiunea viticolă Kahetia, în Caucaz, într-o familie de ţărani georgieni. A fost al patrulea copil al familiei, şi ultimul. Cînd avea 8 ani tatăl său a murit, astfel că situaţia supravieţuirii s-a pus deosebit de acut. Mai ales după ce a murit şi mama, şi unul dintre fraţi. Nico a petrecut mai mulţi ani în apropierea celei care îl avea angajat pe tatăl său, văduva unui proprietar de fabrică din Baku, Eprosina Kalantarova. Împreună cu fiul acesteia a învăţat să cetească şi să scrie în georgiană şi rusă, dar nu s-a ales cu nicio instrucţie anume. A rămas toată viaţa lui un autodidact, dar a deprins dexterităţi speciale pentru pictură. Cîştiga infim din această ocupaţie, se spune că anumiţi proprietari de dughene şi crîşme îl plăteau cu mîncare şi vin. S-a îndeletnicit cu pictarea firmelor pentru magazine şi birturi. În particular, picta scene din viaţa de zi cu zi a georgienilor, animale, naturi statice, portrete. Se ştie că 1894 şi-a deschis, împreună cu un prieten, o dugheană de lactate, iar de-asupra intrării a pictat o vacă albă şi alta neagră. După 1900 a trăit exclusiv din ce a pictat, adică din mila celor care-i solicitau ajutorul, să le facă cîte o firmă, sau îi cumpărau cîte o lucrare. Pe bani de nimic, se înţelege!

În mediul artistic era perceput ca cineva cu care nu-ţi doreşti să ai de-a face, căci el însuşi afirma că tot ce pictează "îi vine din altă parte"...că vede sfinţi, iar mîna îi pictează singură. A căpătat o faimă postumă pe care nici nu ar fi nici visat-o vreodată, viaţa lui devenind subiect pentru poeţi, scriitori, regizori, savanţi. Iar monografia semnată de istoricul de artă Erast Kuzneţov, dedicată lui Pirosmani (1975), a avut parte de 4 reeditări (1984, 1986, 2001, în 2012 a apărut o ediţie de lux, legată în piele), astfel că faima lui, cel puţin în fostul URSS şi Rusia actuală, este destul de reliefată.

Dar, lumea largă a rămas oarecum fără acces la creaţia acestui original artist, care şi-a pictat mare parte din operă pe muşama. Nu avea bani pentru materiale, de aceea, se folosea de muşamalele pe care le găsea pînă şi în cea mai umilă bodegă. Acestea erau fie albe, fie negre, iar acest dat era folosit la maximum, acolo unde era nevoie de alb şi negru porţiunile acelea rămîneau nepictate...

Pirosmani_kutezh.JPG

Pirosmani, Prietenii lui Begos, apr. 1910. Muzeul de stat al artei popoarelor Orientului, Moscova. (Instituţia care deţine cele mai multe lucrări ale artistului).

Posteritatea artistului este cunoscută mai ales prin legendele şi poveştile postume prin care intelectualitatea sovietică se refugia, subreptice, într-un univers boem, marcat de visare, de fantezii, evadări în ireal. Pirosmani, cu opera lui, oferea un suport şi teme destule în acest sens. Printre cei care s-au inspirat din viaţa şi creaţia lui se numără Pavel Antokolski, Bulat Okudjava, Andrei Voznesenski, Serghei Parajanov, Gheorghi Şenghelaja ş.a. Una dintre legendele cele mai siropoase legate de Pirosmani este cea în care se spune că s-ar fi îndrăgostit de o cîntăreaţă, pe care o chema Margarita. Aceasta era franţuzoaică, şi a avut reperezentaţii la Tiflis (aşa se numea la începutul secolului XX oraşul Tbilisi), cînd Nico s-a îndrăgostit de frumuseţea şi şarmul acesteia. Dar iubirea lui nu a fost împărtăşită! Artistul i-a pictat portretul, crezînd că astfel o va cuceri, dar ea nu i-a acordat nicio atenţie, devenind o icoană de neatins pentru întreaga lui viaţă.

Niko_Pirosmani_Margarita_1909.jpg   

Pirosmani, Actriţa Margarita, 1909. Galeria de Stat din Tbilisi.

Într-o zi, în pofida sărăciei pe care o avea, Pirosmani a umplut cu flori străduţa din faţa hotelui în care era cazată Margarita, pentru a o cuceri. Aceasta a ieşit, şi l-a sărutat pe buze. Prima şi ultima oară. Apoi, Margarita a dispărut, şi cei doi nu s-au mai văzut niciodată. Maestrul Pirosmani a rămas să viseze pînă la moarte la Margarita lui. Se spune că în 1965 a avut loc, la Paris, o expoziţie Pirosmani. În faţa acestei picturi venea în chip repetat o femeie, care afirma că ea este reprezentată. Că ea este acea Margarita, pentru care Pirosmani şi-a pierdut minţile! 

 Am aflat că se pregăteşte un catalog raissone al operei lui Pirosmani, în Occident. Un proiect editorial de proporţii, în care este implicat şi expertul în opera lui, Erast Kuzneţov, este pe cale să apară, şi nu este exclus ca acesta să fie însoţit de o expoziţie de proporţii (în spaţiul germanic), astfel că opera lui Pirosmani să-şi capete locul binemeritat în panteonul artei plastice, alături de pictori ca: Edward Hicks, Rousseau "Vameşul", Mihail Larionov, Ivan GeneralićGrandma Moses...

E de amintit în acest context că opera lui Pirosmani a fost pentru prima oară amintită şi popularizată de către un oarecare Iliazd (Ilia Mikhailovich Zdanevich: 1894-1974), care aminteşte într-o operă literară, scrisă într-o limbă inventată, Yanko Krul Albansky (jucată în 1916), despre Pirosmani. Se poate crede, că opera artistului să fi inspirat oarecum acest calambur verbal, de natură futuristă. În 1964 a apărut prima monografie despre opera minunatului artist, a aceluiaşi Zdanevich. Acesta e considerat primul biograf al lui Pirosmani.  

mielul-de-Paste.jpg 

Pirosmani, Mielul de Paşte, colecţie privată.  

Din punctul meu de vedere, Pirosmani a fost unul dintre marii pictori creştini ai secolului XX. Doar că nu a pictat icoane în sensul habitual al cuvîntului. A zugrăvit însă numeroşi miei pascali, dimpreună cu pasca tradiţională, alături de oăle vopsite, mereu în roşu. Este o ipostază a omului dintîi, adică pur în naivitatea şi simplitatea lui. A omului fără şcoală, fără sofisme teologice, dar cu o atitudine sinceră faţă de transcendenţă, faţă de Dumnezeul Care a înviat! Peste tot, în imaginile cu mielul, se observă iniţialele "H.V.", adică Hristos Voskrese = Hristos a Înviat. Este o manifestare plastică a unei bucurii juvenile, autentice, credincioase, profunde...Mielul jertfei este întotdeauna umil, smerit, ascultător, atent la Glasul venit de sus.

a-paschal-lamb-1914-1-.jpg 

Pirosmani, Mielul de Paşte, colecţie privată.  

În 1969 a apărut primul film artistic, regizat de Gheorghi Şenghelaja, avînd ca subiect viaţa şi creaţia lui Pirosmani. În original, poate fi văzut aici. Rolul lui Pirosmani a fost jucat de actorul Avtandil Varasi.  

 

sursa imaginilor: internet.   

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article

commentaires