Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

4 septembre 2014 4 04 /09 /septembre /2014 15:32

Recunosc, că aflarea veştii precum că Muzeul Naţional de Artă al Moldovei a primit în dar un milion de euro din partea Guvernului României, m-a emoţionat pofund! Sunt aproape 25 de ani de cînd m-am despărţit formal de acest muzeu (fiind angajat ca muzeograf acolo, în perioada 1989-1990), şi deja la acea dată lucrările de restaurare şi reabilitare a sediului Muzeului erau în toi. E un fel frumos de a afirma: "în toi", pentru că de fapt, în acel amurg al comunismului nimeni nu avea habar nici de restaurare, nici de reabilitare, ci eventual de ceva care se putea numi reparaţii capitale. Procesul era greoi, lent, fără tragere de inimă...Se lucra puţin, de mîntuială, cu materialele vremii. La scurtă vreme a picat URSS, iar Moldovei i-a revenit ca moştenire un puhoi de şantiere neterminate, sau chiar abandonate. Şi ceea ce comunismul a ignorat, capitalismul incipient a lăsat să se ducă, cu bună ştiinţă, pe apa sîmbetei. Anii au trecut, şi un director - pictor de profesie - s-a pomenit cu tot acest patrimoniu pe cap, dar şi cu dorinţa de a schimba această stare de lucruri. Muzeul de artă nu avea doar un sediu, ci două. Ambele - în stare nefuncţională, şi nu tocmai atractive.

RM - un stat slab, timorat, depopulat, aflat în coasta unei lumi slave, ostile românismului, şi procesului de europenizare, s-a pomenit în situaţia în care cultura devenise a cincea roată la căruţă... Oamenii de înaltă cultură au fugit care încotro, intelectualitatea s-a blazat, poeţii au murit, iar instituţiile au devenit o povară, pe care statul doar în campaniile electorale mai e dispus să o sprijine. De fapt - să-i amîne decesul. În astfel de condiţii a supravieţuit MNAM. Pînă în acest moment, cînd s-au împlint tot 25 de ani de la trecerea la grafie latină (un imens act de dreptate, care s-a făcut poporului român din RM!), cînd Guvernul României a decis să ia situaţia în mîini. A venit în întîmpinarea celei mai importante instituţii de artă din dreapta Prutului, care a fost creată în timpul Regatului România, în anul 1939. De aceea, nu e deloc întîmplător că Prim-ministrul României a pronunţat aceste cuvinte, personalizînd parcă acest gest al donaţiei, şi că: "e o obligație să sprijine restaurarea Muzeului Național de Artă de la Chișinău, care trebuia începută încă din 1939, doar că istoria a împiedicat".

Donatia-milionului.jpg

Interesant de mers pe această linie logică, pentru că ctitorirea muzeului de artă de la Chişinău în România Mare, nu era un act electoral, o ţîfnă de moment, ci avea datele care consemnau restabilirea unui adevăr. În ţinutul Basarabiei arta plastică era la mare preţ, avea şcoala de artă printre cele mai puternice din ţară, la cîrma căreia se aflau mari personalităţi ale domeniului vizualului: Alexandru Plămădeală, August Baillayre, Şneer Kogan; mentori care crescut cîteva generaţii de artişti, care s-au impus în posteblic în România, devenită şi ea socialistă.  Mulţi dintre ei însă, au ajuns faimoşi în lumea întreagă! Prin urmare, apariţia acelui muzeu, în 1939, era o consecinţă firească a existenţei unui mediu artistic bogat, palpitant, cu largi deschideri europene.

 DSC05745

Cînd priveşti această fotografie*, te binedispui, pentru că ai în faţa ochilor o bună parte din simţirea artistică a Şcolii de Belle Arte, despre care pictorul Ion Theodorescu-Sion, care fusese inspector la Ministerul Culturii de la Bucureşti, spunea că e un model demn de urmat chiar şi de cei din capitală. Ei bine, între raportul plin de entuziasm şi spirit critic, pe care l-a făcut  Theodorescu-Sion şcolii de la Chişinău au trecut decenii multe, dar expertiza lui nu a rămas se pare fără urmări! În anul în care acesta se stingea subit, în capitala Basarabiei se deschidea prima instituţie de nivel muzeal dedicat artei, şi vreau să cred că aportul artistului nu a fost tocmai unul secund!

Revenind la actualitate, mă întreb ce anume a determinat acest gest generos al Guvernului României, care va acoperi cheltuieliele pentru aducerea la aspectul originar, să sperăm, a sediului fostului Liceu de Fete, care era unul dintre cele mai splendide edificii publice a Chişinăului de la începutul secolului XX. Trebuie spus, că în perioada comunismului aici se afla Muzeul Partidului Comunist al URSS. Iar Muzeul de artă beneficia atunci doar de sediul fostei Case Hertza - şi ea una din cele mai impresionante case private din oraş.  Nici pînă în acest moment, Casa Hertza nu este un spaţiu funcţional. Şantierul nu s-a încheiat, deşi a început mult înaintea căderii comunismului...

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei are şansa istorică de a renaşte din conul de umbră în care guvernările post-comuniste şi neo-comuniste, succesive, l-au ţinut. Arcul în timp s-a legat. În chip simbolic, actualul ministru, doamna Monica Babuc, a apărut la întîlnirea la nivel înalt, în care s-a anunţat această donaţie într-o ţinută tradiţională românească, prin care, probabil, a dorit să arate ataşamentul său la valorile perene şi ancestrale ale poporului român. 

862-1-old.jpg  

Orice speculaţie s-ar putea face pe seama acestei donaţii, dar un lucru e cert, că în scurtă vreme publicul de la Chişinău îşi va recăpăta posibilitatea de a vedea o bună parte din colecţia Muzeului Naţional de Artă, care deţine o colecţie de cîteva zeci de mii de piese.

Desigur, după finalizarea restaurărilor va începe o nouă şi importantă etapă: conceperea unei expoziţii permanente, care va necesita şi ea un efort muzeografic şi intelectual susţinut, adaptat cerinţelor contemporaneităţii. Dar mai e timp pînă atunci.  

fotografii: MNAM şi colecţie personală.

* fotografia a fost realizată anterior anului 1939, an în care ne-a părăsit marele grafician Şneer Kogan, prezent aici în primul rînd, al treilea din stînga. Vedem aici şi pe: Alexandru Plămădeală, August Bayllaire, Kiriacoff-Suruceanu, Olga Plămădeală,  Tania Baillayre ş.a.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires