Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

18 août 2013 7 18 /08 /août /2013 16:52

Propaganda-4203.JPG

Fotografia aceasta ar fi avut neșansa să nu iasă din mapa de fotografii private, dacă nu m-aș fi întrebat la un moment dat, cum de stă atît de firesc acel pescăruș pe capul acelui bărbat? Putea fi oricunde, pe capul oricui, chiar și a unei persoane vii, în orice epocă.

Dar de ce, totuși, mi-a atras atenția? Căci e un monument ca oricare altul...

Nici măcar nu știam al cui este. Cînd am făcut această fotografie nici măcar nu știam al cui este monumentul! Am aflat ulterior, ros de curiozitatea de a ști cine poate fi cel căruia orașul Delft i-a oferit locul cel mai de cinste în piața pricipală. Este statuia avocatului, juristului, omului politic, filosofului și poetului  Hugo de Groot  (1583-1645), pe latinește: Hugo Grotius.

 

A fost o personalitate marcantă a miraculosului veac al XVII-lea olandez, om care s-a manifestat de foarte tînăr prin faptul că la 8 ani scria versuri în limba latină. La vîrsta de 15 ani, după absolvirea facultății din Leyden, nimerește în slujba unui foarte influent diplomat al vremii, Johan van Oldenbarnevelt, cu care ajunge în misiune la Paris, unde este primit în audiență de însuși regele Franței, Henric al IV-lea, care rămîne uluit de tînărul Hugo. Apoi, universitatea din Orleans i-a oferit titlul de doctor în drept.

Din 1604 s-a ocupat de dreptul internațional. În viața sa a fost implicat în nenumărate procese și tensiuni de ordin politic, teologic, administrativ, și se spune că trebuind să părăsească Țările de Jos tot în Franța și-a găsit cel mai sigur, liniștit și prolific refugiu. Cert este că acolo a scris tratate teologice, de drept și poezie. Cele mai importante ale vieții sale.

 

După moartea lui, la coastele germane, la Rostock, cînd vasul în care se afla a ieșuat, osemintele lui au fost aduse în țară, și înhumate în Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) din Delft, alături de cei mai de vază oameni ai orașului și ai Țărilor de Jos.

 

Se spune că ultimele lui cuvinte au sunat astfel: Door veel te begrijpen, heb ik niets bereikt, care s-ar tămăci aproximativ așa: Pricepînd multe lucruri, am realizat puține dintre ele. Au fost cuvintele unui mare om, a unei conștiințe care a înțeles firescul unei vieți, care a priceput că chiar dacă înțelegi multe din această viață, puține sunt dintre ele cele care contează cu adevărat, profund, esențial! 

Propaganda-4248.JPG

Dincolo de istorie, personalități, timp și tensiunile și extrazurile care au marcat aceste teritorii, la Delft ai sentimentul că scurgerea timpului e la fel de firească precum este fiecare zi a fiecăruia dintre noi. Aici, pe moment, ai convingerea că timpul s-a convertit în frumusețe, într-o spectaculozitate urbană pe care nu o mai întălnești nicăieri altundeva. Pentru că aici pictura și peisajul, oamenii și natura s-au influențat și inspirat reciproc. Iar asta face ca orice cataclism care ar șterge de fața pămîntului aceste locuri binecuvîntate, să se poate reface întocmai, fără cusur, ireproșabil, fără știrbire.

Este și opera minunată a unor oameni ca Hugo Grotius, care a crezut continuu în oameni, în Dumnezeu, în darurile pe care Acesta le-a lăsat oamenilor, pentru a-și înfrumuseța existența cît mai bine cu putință...Cu vîrf de măsură înțelegi și admiri aceste lucruri anume aici, sau mai ales aici, în Țările de Jos! 

 

 

 

Foto: ©  vladimir bulat, iulie, 2013

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Monumente
commenter cet article

commentaires