Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

8 octobre 2014 3 08 /10 /octobre /2014 10:03

AJUNS la o vîrstă la care-ţi doreşti un real dialog profesional, matur şi competent, mă conving pe zi ce trece că un astfel de dialog este aproape imposibil! Priveşti în jurul tău, şi vezi chipuri zăpăcite, grăbite şi apatice. Constaţi că aproape nimănui nu-i pasă de tine, că ai o problemă, că doreşti să afle nişte răspunsuri dintr-un anume domeniu, că îţi pasă de locul, dar şi de profesia pe care o exerciţi. Încerci să mergi drept, dar constaţi că gîtul ţi se lasă între umeri, iar mintea e tot mai abătută. Cu două decenii în urmă mai întîlneai persoane pasionate, dornice de cunoaştere, setoase şi avide de a-ţi împărtăşi ce au mai cetit, ce au mai scris, sau asupra cărui lucru au meditat, l-au întors pe toate părţile; mai mult, în amurgul URSS-ului lumea cetea enorm, şi acest lucru îi salva de penibilul unei existenţe cenuşii, anoste, periculoase şi lipsite de orizont! Se refugiau în lectură, în lumea ficţiunii, în visurile altora. Astfel, lumea comunica, supravieţuia prin puterea cuvîntului, prin energiile emise de idei, prin convingerea unei încrederi reciproce într-o lume mai bună. Pe acest fundal, lumea profesioniştilor era una respectată, eficientă şi mijlocitoare între stat şi cetăţeni.

Cum stăm astăzi, în România anului 2014? Termenul de reprofesionalizare a fost lansat, după cîte se pare prin volumul România după criză.Reprofesionalizarea, editat de Institutul de Proiecte pentru inovaţie şi Dezvoltare - IPID, iar coordonatorii volumului: Mircea Maliţa şi Călin Georgescu, editura Compania, Bucureşti, 2010.

Volumul are autori de primă mînă, care şi-au propus, fiecare pe domeniul său de competenţă, să arate şi să demonstreze posibile căi de readucere a României pe calea unei evoluţii normale, competitive, echitabile, demne, sănătoase şi debarasate de obedienţa în care a fost aruncată după prăbuşirea comunismului, adică după 1989. Reiese din cuprinsul cărţii că România, deşi este o ţară cu potenţial spectaculos şi cu resurse naturale uriaşe - duce o existenţă mediocră, subnutrită şi deşertată de orice demnitate, specifică ţărilor cu grade ridicate a protecţiei sociale, cu producţie exportabilă şi sisteme de învăţămînt şi cercetare performante.

Una din vocile cele mai pregnante şi elegante ale IPID este Călin Georgescu, care proiectează destinul viitor al României pe o axă a prosperităţii şi demnităţii recăpătate. În 18 septebrie 2014 acesta a ţinut o fulminantă conferinţă la Mănăstirea Sîmbăta de Sus, care poate fi ascultată şi văzută aici. Există cîteva linii de forţă pe care vorbitorul le reia în faţa publicului, expunînd într-o formă mai concisă concluziile din volumul evocat mai sus.

Ideea principală este: în ce fel este pregătită România pentru momentul anului 2020, cînd lumea globală se va confrunta cu o criză a hranei şi a apei. Ce resurse are această ţară, şi ce rol poate juca în această ecuaţie, care va defini incapacitatea acestei lumi de a-şi hrăni cetăţenii? România posedă un sol minunat, fertil şi îngrăşat, stratul acestuia de 25 de centimetri este capabil să susţină o agricultură eficientă şi abundentă. O agricultură pe care nu o poate concura cam nimeni din spaţiul Europei actuale. În realitate, prin puzderia de supermarkete, în România se comercializează fructe şi legume de import (importul este de 80%), despre care se pot spune că ne folosesc doar în proporţie de 25 %, pentru că restul e alocat medicinei...cu alte cuvinte, trăind într-o ţară cu potenţial BIO, preferăm să servim cetăţenilor ei produse total nesănătoase, stimulate chimic, chiar dacă arătoase. Cumpărăm doar imaginea lucrurilor! Explicabil - într-o ţară a consumului deşănţat, cu guvernanţi iresponsabili, corupţi şi clientelari. Ţara de fapt, nici nu există pentru aceştia decît în măsura în care reprezintă un canal de scurgere a supraproducţiei deversate aici din întreaga lume. Ce se întîmplă cu micul întreprinzător? Cu cele peste 3,5 mln. de gospodării ţărăneşti? Răspunsul lui Georgescu e acesta: "practică o agricultură de subzistenţă sau semisubzistenţă pe suprafeţe mai mici de 5 hectare, iar în aglomerările urbane se extind zonele de sărăcie extremă..." (op.cit., pag.20). Problema care se pune este de a depăşi această stare de lucruri prin reprofesionalizarea ţării, prin redefinirea interesului naţional, care trebuie să prevaleze peste cel internaţional. Nu se poate mîndri în exterior nicio ţară, care la ea acasă este redusă la mizerie, la neîncredere în instituţiile statului, şi care este scindată social. Există în interiorul aceleiaşi cărţi o frază care mie îmi este foarte dragă, pentru că defineşte în chip strălucit starea de lucruri în sistemul politic şi profesional: "Am început să ne obişnuim cu gândul - ba chiar ni se pare firesc - ca orice schimbare de majoritate parlamentară sau formulă guvernamentală să fie însoţită de un val de destituiri şi numiri în funcţii de excuţie după criterii după criterii care arareori au de-a face cu profesionismul autentic. Aspiraţia perfect legitimă la promovare profesională este astfel minată de realizarea insidioasă a faptului că excelenţa în profesie nu este suficientă şi trebuie dublată (iar în multe cazuri înlocuită) de bizuirea pe un "spate politic". Ideea că obedienţa este mai bine răsplătită decât competenţa în proiectarea carierei descurajează ambiţia talentelor reale de a se angaja activ în slujirea comunităţii, inclusiv în administraţia publică (- subl. noastră, v.b.). Aroganţa ignoranţei oferă un teren fertil pentru propagarea fenomenului de corupţie, nemijlocit legat de lipsa unor reguli sau proceduri precise şi de carenţe de pregătire profesională a celor chemaţi să vegheze la respectarea lor" (Călin Georgescu, IBIDEM, pag. 246-247).

Sunt ferm convins că nu asta este România visată de Eminescu şi paşoptişti, nu asta este România făurită de generaţia unionistă de la 1918, şi toată epoca interbelică, în care România exista ca stat, cu instituţii, cu autoritate, cu oameni strălicit pregătiţi, iubitori de neam şi limbă! Cei de azi nu merită nici să le pronunţe numele, căci nu sunt demni de faptele înaintaşilor. Cei care cheamă azi poporul la scrutin, fac  parte, intuiesc, dintre cei al căror genom uman este serios pervertit, diluat...Au redus ţara pe nume România la statutul de sclavagism, iar pe cetăţenii său - la rangul de consumatori-robi.

Motivaţia: România - este cel mai coerent şi îndîrjit proiect civic, lansat recent pentru redobîndirea valorilor autentice ale românilor (familia, biserica, neamul, limba, tradiţia). Interesant este că site-ul acestui proiect nu este accesibil de cîteva zile...probabil, că cei vizaţi de acest proiect preferă să blocheze accesul românilor la aceste adevăruri. Personal, am apucat să semnez adeziunea. 

Dar eu sunt încrezător, că poporul român va alege partea bună, adevărată, cea care-l reprezintă, va şti să deosebească grîul de neghină, iar lucrarea asta nu mai poate fi nicidecum amînată, blocată sau sabotată!

 

P.S. Chimistul german, de origine română, Stefan W.Hell (n. 1962), este cîştigătorul premiului Nobel pentru chimie, pentru anul 2014.       

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article

commentaires

Vladimir Bulat 09/10/2014 14:30


Proiectul de ţară expus aici:


http://www.cotidianul.ro/proiect-de-tara-hrana-apa-energie-248694/