Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

28 janvier 2013 1 28 /01 /janvier /2013 10:08

Nu  ştiu prea bine cum era lumea în 1981, cînd a apărut pe ecrane filmul lui Louis Malle, cu două personaje care stau la o masă şi discută despre teatru, filosofie, călătorii, viaţă cotidiană. De fapt, ei discută despre revenirea la teatru.

 

Dar cît de cît pricep cum se prezintă contemporaneitatea noastră, cu toate realizările tehnologice, cu înstrăinarea şi "lipsa de timp" a aproape fiecărui om al lumii civilizate. De aceea, sunt aproape convins că un dialog ca cel înfăţişat pentru public dintre Gregory André  şi Wallace Shawn - pare de-a dreptul improbabil,  şi chiar cu neputinţă. 

 

Unul regizor faimos, Gregory André, celălalt - un actor şi dramaturg cunoscut în lumea neyorkeză se întîlnesc după o vreme pentru a discuta despre (mai ales!) dispariţiile perioadice ale lui Gregory André din cotidianul şi viaţa artistică americană. După o fulminantă carieră de regizor de teatru la începutul anilor '70, cu Alice In Wonderland (1970),  a creat compania de teatru "The Manhattan Project" (1968). În 1975 a regizat piesa Our Late Night a lui Wallace Shawn. După această dată André abandonează pentru mult timp teatrul, şi pleacă în lingi peregrinări prin lume. La un moment dat a primit o invitaţie de la regizorul avangardist polonez,  Jerzy Grotowki, să vină în Polonia şi să ţină work-shopuri pentru actorii şi regizorii de acolo. Experienţa avută acolo o descrie pe larg în My dinner with André. Aceasta este o lucrare cinematografică-manifest, şi a însemnat momentul revenirii lui  Gregory André în teatru şi film. De fapt, este primul lui rol în cinema. Pentru că a avut nevoie să facă această mărturisire publică, şi a conceput integral, împreună cu Wallace Shawn, întreaga lor dezbatere. Louis Malle a fost invitat apoi, să regizeze acest formidabil face-to-face, care a devenit emblematic pentru problematica teatrului de pe Brodway, mai ales că peste 13 ani cei trei se reîntălnesc, pentru a monta împreună o ciudăţenie hibridă, intitulată Vanya on 42nd Street (1994), care a fost ultima lucrare a lui Malle.

Lista evenimentelor din viaţa lui Gregory André se prezintă astfel, cum le-am aflat din discuţia lui cu Wallace Shawn, din My dinner with André

- Călătoria în Sahara, unde intenţiose să monteze Micul Prinţ, cu un monah budist în rolul principal; 

- Epopeea steagului cu zvastica, şi arderea lui ulterioară;

- Întălnirea cu fiinţa mitologică în timpul Messei de Crăciun (un monstru de dimensiuni colosale, pe care creşteau violete);

- Pelerinajul în Tibet şi India;

- Urcarea pe Everest; 

- Călătoria în nordul Scoţiei, unde a întălnit o comunicatate de druizi contemporani, care au darul de vorbi cu insectele şi cultivă un soi de varză-conopidă, de nişte dimensiuni ireale; 

- regizarea propriei morţi şi înmormîntări, cu îngroparea sa de viu în Long-Island, pe moşia lui Richard Avedon, cel care i-a fotografiat lui Gregory André marile sale realizări regizorale din anii '70 (Alice in Wonderland, 1973, co-authored with Doon Arbus)

- o sumedenie de mici minuni şi mai mari, care i s-au întîmplat de-a lungul celor cîtorva ani, unele cu substrat psihanalitic etc.

MY dinner with Andre

La un astfel de puhoi evenimenţial, Wallace Shawn a ripostat prin dorinţa unei vieţi simple, fireşti, directe, a unei vieţi care să nu presupună neapărat o serie de călătorii prin locuri exotice - pentru a te regăsi pe tine,  stînd în faţa unui interlocutor care ştie să asculte, şi  care este celebru, dar el nu vrea să recunoască, sau să se împace cu asta. Cert este că Gregory André a revenit definitiv la NY, unde continuă o carieră regizorală şi de actor. Cert este că My dinner with André a marcat acea epocă, pentru că şi peste mai bine de trei decenii această referinţă rămîne o culme a combustiei cinematografice, dar este o pledoarie vie pentru teatru, pentru întălnirea actiorului cu spectatorul, în acelai spaţiu, şi în acelaşi timp.      

Filmul My dinner with André este mult mai mult decît o notă de subsol a cinematografiei mondiale - este o referinţă de prim rang, pentru că sintetizează ceea ce cinema-ul a căutat mereu: autenticitatea, decuparea din realitate, firescul actorilor, care sunt mai presus de orice oameni ca noi...this is a great document.

 

Sursa imagine: http://www.tumblr.com/tagged/my%20dinner%20with%20andre?before=36

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article

commentaires

vladimir b. 30/01/2013 09:14


Poate ca e chiar mai mult decat atat!? Exista stari, care nu se cuantifica in nicio dimensiune
cultural-turistica...

Virgiliu Ganea 28/01/2013 23:06


Pentru ca ati intrebat cum era lumea in 1981, pot sa va spun ca dintr-o coincidenta in acel an am
avut sansa sa vad la Cinemateca un film german mut ralizat in 1920, celebrul - " Cabinetul Doctorului Caligari ". Acest film a fost avangarda expresionismului in cinema. Poate ati auzit de acest
film sau poate l-ati vazut. Filmul a fost scris de Carl Mayer si Hans Janowith.


Nu am reusit sa-l compar cu nimic din filmele care le-am vazut, pana in prezent
Cu stima,
V.Ganea.