Odinioară, lumea avea griji reale, lupta cu stihiile pămîntului, își cîștiga cu mari dificultăți pîinea cea de toate zilele, unii locuiau în bordeie, alții în castele, dar pe toți îi unea un singur stăpîn: Dumnezeu. Oamenii se luptau cu frigul, miasmele, sărăcia endemică, bolile și epidemiile.
Astăzi - o altă lume se confruntă cu stress-ul, avînd mai ales griji închipuite, irelevante din pespectiva ființei: chill out, coolness, produse light, operații estetice, iahting, homeshopping, outlet, duty-free, free-copy, cronici modene, și alte ”dureri de cap”, fără de care omul poate exista poate mai bine decît însoțit, în chip perfid, de acestea. Despre toate cele înșiruite anterior recomand micuța și provocatoarea carte a lui Alexander von Schönburg, Lexiconul inutilității.
O bulangerie bucureșteană și-a numit noua baghetă - Coloana fără sfîrșit! Se știe, că Brâncuși era un foarte bun bucătar, dar chiar nu cred că i-ar fi trecut prin minte să și sculpteze din alut. Țăranul din el știa că aluatul are funcții sacrale. Ei bine, barbarii zilelor noastre s-au decis să-l depășească pe posacul ”sfînt” de la Hobița.
”În mod tendențial, barbarii urmăresc să lovească în sacralitatea gesturilor pe care le agresează, înlocuind-o printr-un consum în aparență laic. Aș spune după cum urmează: ei demontează totemul și îl diseminează pe cîmpul experienței, dispersîndu-i sacralitatea”, ne lămurește Alessandro Barrico.
foto: © vladimir bulat, 2013.
