Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 mars 2013 3 06 /03 /mars /2013 14:40

 

Nicolai-Lilin--by-Stefano-Fusaro.jpg

credit foto: stefano fusaro

 

ï

Omul din prim-planul acestei compoziţii fotografice este scriitorul italian Nicolaï Lilin, născut în 1980 la Bender, în Transnistria ostilă astăzi Republicii Moldova, dar la acea oră era încă URSS. Legenda ticluită de el susţine că s-a dus să-şi vadă mama plecată în Italia, în 2004. Plecare acolo nu avea ca scop rămînerea, dar după exact un cincinal: şoc cultural. Îi apare romanul Educazione siberiana, la una din cele mai prestigioase edituri italiene, Giulio Enaudi Editore, unde în acest an i-a fost publicat cel de-al patrulea roman, Storie sulla pelle . În fiecare an cîte o lucrare de ficţiune.

 

Debutul a fost cu atît mai suprinzător cu cît cartea s-a scris direct în italiană, şi se spune, într-o italiană a unuia care s-a născut în această limbă! Traducerile au început să curgă, mie mi-a fost accesibilă versiunea în franceză, apărută la Denoël, Urkas! Itinéraire d’un parfait bandit sibérien, în 2010.

 

Ceea ce în limbajul argotic al limbii ruse se desemnează prin vory v zakone (hoţ, recidivist, autoritate absolută în mediul său) în viziunea literară a lui Lilin se transformă într-un univers imaginar al celor care se numesc prescurtat: Urki.

 

Faptul că autorul a refuzat în mod explicit ca acest roman să se traducă în rusă, a dat unora de gîndit.  Ascensiunea unui autor ca Lilin pe scara lumii literare din contemporaneitatea noastră confirmă o dată în plus discrepanţa şi modul diferit de înţelegere a problemelor sociale între Răsărit şi Apus. Scurt spus: ceea ce povesteşte Lilin Occidentului nu este tocmai interesant şi captivant pentru cei din Est, cu atît mai puţin în problematica lumii criminale, interlope. Asta mai ales că fostul lagăr socialist ce altceva era decît un enorm univers concentraţionar, în care aceşti vory v zakone, plasaţi în puşcării şi lagăre, ca şi în libertate, funcţionau după propriile legi, în slujba caraiilor şi a şefilor-comandanţi ai acestora?

 

Ei bine, cel mai probabil pentru lumea civilizată aceste poveşti, cu secta Urki-lor care activa în Siberia (e întîmplător, oare?), par fascinante, exotice şi demne de interes maxim, scrierea este un best-seller tradus în peste 40 de limbi. Dar pentru ruşi s-ar putea ca lucrurile să se prezinte pur şi simplu prozaice. În acea imensă ţară literatura despre lumea criminală este bogată, de facturi diferite. Dar ghidul de bază în acest univers, practic insondabil, este lucrarea Dicţionarul limbajului argotic al criminalilor, editată în 1997, în două volume. Autorul acestei contribuţii unice este Danzig Sergejewitsch Baldajev (singura transcriere a numelui său am găsit-o în germană). Am avut pentru scurtă vreme ocazia să consult lucrarea citată, şi trebuie spus că este o mină de aur pentru cineva interesat de limbajul nenormativ, de sociolectul comunităţilor închise ermetic, cum sunt cele ale criminalilor, ale grupurilor etnice şi sexuale minoritare, castelor interlope etc. Ei bine, acolo, în cartea lui Baldajev, se insistă pe larg despre Urki vory v zakone şi despre alţi termeni, pe care Lilin îi pune în circulaţie în cărţile sale, dar eu am observat asta în Urkas! Itinéraire d’un parfait bandit sibérien - pentru că pe asta am citit-o. Nicăieri Lilin nu-şi divulgă sursele, nici faptul că apetitul său pentru tatuaje - devenit o afacere prosperă la Torino - este inspirat tot din scrierile aceluiaşi Baldajev.  Acest fost ofiţer-caraliu al ministerului de interne, veteran în slujba penitenciarelor sovietice a lăsat o colecţie impresionantă de desene, folclor, texte şi fişe lexicale din lumea hîdă în care a trăit decenii în şir (a plecat dintre noi în 2005, şi a trăit 80 de ani). Ca nimeni altul a ilustrat-o şi a analizat-o. Tatuajele ocupă un loc special în moştenirea sa. Lilin are şi el exemple, demne de acest predecesor

 

Ce vreau să spun în concluzie este că lumea de azi, deşi hiper-informată, globalizată, deteritorializată, dotată cu toate sculele electronice posibile, cu care majoritatea se amăgeşte în confortul unui trai comod şi sigur, dar mereu pîndit de sceleraţi, inteligenţa şi perspicacitatea unor dintre semenii noştri reuşeşte să extragă mari foloase din această abisală candoare! Candoarea masselor, culte şi a celor mai puţin rafinate. Lilin a înţeles că fenomenul generalizat al vremurilor noastre este frica. Da, frica! De aceea, el scrie constant despre teroare, criminali, zone de conflict (Caduta libera, 2010 - este despre Cecenia), cultivă estetica tatuajelor, are o asociaţie artistică, care se numeşte exact Kolîma.

 

ïï

O, sărmane Şalamov, vezi tu, de acolo de dincolo de mormînt, pînă unde a împins lucrurile societatea de consum?! Şi Kolîma este de vînzare, sau de vizuală distracţie. Acum cîteva zile a apărut şi filmul Educazione siberiana, după romanul lui Nicolai Lilin. Probabil că filmul va ajunge mai degrabă la noi, decît se va traduce cartea. Personal, pledez ca această să nu fie tradusă...Ne vom mulţumi să-l vedem pe John Malkovich în rolul pahanului* Kuzya. 

 

Prefer ca limba română să nu fie întinată de argoul Urki-lor, nici de faptele lor! Limbajul nu e niciodată nevinovat.

 

 

Update: 30.05.2013 - romanul a apărut la editura Univers cu titlul Educaţie siberiană, în traducerea Cristinei Gheorghe. 

 

 

* tată, părinte, căpetenie, autoritate a unui grup criminal.

 

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article

commentaires