Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

26 novembre 2014 3 26 /11 /novembre /2014 06:43

Chiar nu-mi dau seama câtă lume a cetit acest comentariu al meu, vechi de mai bine de cinci ani, publicat tot pe acest blog. În finalul notiței despre Zahar Prilepin conchideam: «Deocamdată, editurile din România nu se înghesuie să-i editeze opera, dar Simona Kessler, agenta lui pentru România, este optimistă, şi crede că un astfel de autor va avea un destin şi aici

 

Ei bine, în acest moment în limba română există două romane ale sale traduse, «San''kea» și «Patologii», iar autorul a vizitat zilele trecute Bucureștiul, ocazie cu care și-a lansat aceste titluri, în cadrul Târgului Internațional de carte GAUDEAMUS, la care Rusia a fost invitat de onoare. Alături de scriitor a stat una din cele mai importante editoare ale Rusiei, Elena Șubina, cea care i-a publicat ultimul său roman, «Mănăstirea» («Обитель»), cartea care ieri a primit premiul cel mare al prestigioasei confruntări literare «MAREA CARTE» («Большая книга»). Voluminosul roman, de peste 740 de pagini, este dedicat unui episod tragic al istoriei Rusiei de după 1917. Acțiunea lui se petrece la marea lavră Solovki, dincolo de Cercul Polar, unde s-au pus bazele sistemului concentraționar sovietic, acelui sistem care va intra în istoria lumii sub umbrela acestor inițiale, cu majuscule - G.U.L.A.G., despre care există deja o bibliografie stufoasă, pasionantă, care a culminat cu monumentala monografie cu același nume, semnată de cercetătoarea Anne Applebaum (tradusă în românește la editura Humanitas, 2011).

 

Dar cartea lui Prilepin este despre un episod care premerge cronologic evoluția G.U.L.A.G.-ului, acel loc a intrat în conștiința istorică sub denumirea de SLON (Lagărul cu regim special de la Solovki), situat pe arhipelagul Solovki de la Marea Albă, unde până la 1920 se afla o mare mănăstire (existentă aici de pe la 1436, cînd sosește pe aceste meleaguri monahul Savatie și îl întîlnește pe cuviosul Gherman). Din 1923 s-a inițiat aici ceea ce va fi numit în literatura de specialitate: ”mama” și ”laboratorul” G.U.L.A.G.-ului, unde monahii și primii deținuți conviețuiau, își gestionau destinul, sufereau împreună, găteau și se gospodăreau împreună. Lagărul acesta s-a închis în decembrie 1933. Despre acest deceniu de suferință, experimentare, confuzie și pierdere a deminității umane a încercat să scrie și Prilepin în romanul său. Poate că i-a reușit. Referințele despre acest roman, în Rusia - și pozitive, și de-a dreptul usturătoare - se spune, depășesc ca volum însăși lucrarea la care acestea se referă. Nu voiesc să mă pronunț acum în niciun fel despre cartea lui Prilepin.

 

Doresc însă să aduc în discuție geneza temei acestui episod al istoriei umane din Rusia, pe care romanul «Mănăstirea» o va redeschide cu siguranță în conștiința rușilor. Problema e că atât cât am apucat să parcurg din cele scrise și afirmate public de autorul însuși, acesta nu face deloc referire la două cărți de memorii care au alungat ceața din fața adevărului, care au povestit lumii occidentale despre experimentele care se nășteau la începutului anilor ''30, în Patria Sovietelor, în tînărul stat socialist. Este vorba de volumul «Doăuzeci și șase de închisori și evadarea din Solovki» a lui Iuri Bezsonov, publicat la Paris în 1928, și cel al lui Sozerko Malsagov, «Insula infernului» (Island Hell: A Soviet Prison in the Far North), tradus la Londra, în 1926. Aceste scrieri au fost publicate la scurtă vreme după ce cei doi alb-gardiști,  Iuri Bezsonov și Sozerko Malsagov (fugind împreună cu alții câțiva, în total 5 persoane), au reușit să edaveze din prizonierat, și după 35 de zile de deambulare prin imensitățile pustii (au părăsit pușcăria în 18 mai 1925, și au hălăduit îndelung între Rusia și Finlanda, până când au ajuns în localitatea Kuusamo), au reușit să se simtă în siguranță, departe de Rusia socialistă. În 1926 Bezsonov se mută în Franța, iar Sozerko Malsagov - în Polonia. Scrierile lor despre această evadare din ”pușcăria popoarelor” au avut un destin ambiguu. Acestea nu au fost niciodată reeditate, și sunt cunoscute în edițiile princeps. De pildă, deja pomenita Anne Applebaum deși pomenește despre aceste cărți memorialistice, nu o citează pe cea a lui Bezsonov la indicele de la finalul masivului său volum. Apare însă titlul cărții lui  Sozerko Malsagov. La Paris, în plină epocă a avangardismelor, intelectualitatea a receptat cu destulă rezervă scrierea tânărului ofițer Iuri Bezsonov, singurul care l-a susținut public a fost scriitorul Rudyard Kipling, care a afirmat:  ”Nu se poate minți astfel, eu îl cred pe acest tânăr”. Romain Rolland, Anatol France, Lion Feuchtwanger ș.a. au considerat cartea aceasta de memorii - o colecție de cleveteli la adresa tânărului stat socialist. Nici URSS nu s-a lăsat mai prejos. L-a delegat pe obedientul și talentatul Maxim Gorki să meargă la Solovki, și să scrie «adevărul adevărat» despre ce se petrece acolo, în 1929. Astrele s-au așezat, în cele din urmă, în defavoarea disidenților regimului sovietic, cei doi au căzut în dizgrație...multă vreme numele lor au dispărut din conștiința publică, iar autorii s-au pomenit marginalizați și denigrați.

Bezsonov_ed.princeps.jpg

Chiar și Zahar Prilepin, astăzi, îi ignoră suveran! Poate că nu a fost intenția lui să le facă dreptate. Posibil. Și totuși, mi-este greu să cred că cercetând arhivele fostului NKVD, timp îndelungat, să nu fi găsit măcar referințe despre aceste evadări celebre...(Soljenițân, de pildă, amintește despre asta). În esență, mai cred că Prilepin a eludat cu bună știință acel episod, pentru că, ideologic, îi va fi contrazis întreaga sa intenție, bine camuflată, de a spune adevărul doar pe jumătate, adică așa cum îl înțelege el...Este cu atât mai jenantă această poziționare, cu cât scriitorul Prilepin are actualmente un succes fulminant în Rusia putiniană! El este cu totul vrăjit de propria faimă, dar și de ideea panslavismului. Kipling, cu siguranță, nu l-ar fi aplaudat și nici gratulat, cum a procedat cândva cu  Bezsonov.

 

în imagine: pagina de titlu a ediţiei princeps a cărţii lui Iuri Bezsonov (cu fotografiile autorului), apărută la Imprimerie de Navarre, Paris, 1928.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Pamflet
commenter cet article

commentaires