Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

11 mai 2013 6 11 /05 /mai /2013 23:11

Revin la ciclul kîrgîz, cu dorința expresă de a arăta mai multe imagini, cu poate mai puține comentarii, căci de cuvinte nu duce lumea lipsă, nici de informația brută, care se poate ”pescui” de prin internet, și din diverse alte surse. Mi s-a spus că lumea dorește imagine, secvențe de la fața locului, crîmpeie de viață, chipuri de oameni, unghiuri fotografice de vedere, meșteșuguri și manualități specifice.

 

Imaginile ce vor curge sunt de la Kîzîl-Tuu, o localitate din sudul lacului Issyk-Kul, unde se mai știe meșteșugul construirii iurtelor (in kîrgîzăбоз үйboz iuy), și a confecționării fetrului. Voi începe cu imagini în care se vede procesul tehnologic de îndesare a lînii de oaie, în vederea obținerii fetrului. E un efort migălos, în etape, dar calitatea materialului finit pare superioară oricărei tehnici de prelucrare a lînii, adoptate și elaborate de popoarele agrare.

C-l-torii-0429.JPG

După ce se așează lîna pe o rogojină, cît mai uniform, se udă cu apă fierbinte, pentru curățare și omorîrea microorganismelor din materialul brut, se înfășoară sul, și se leagă strîns.

C-l-torii-0434.JPG

C-l-torii-0436.JPG

Apoi, sulul se scoate afară și se instalează într-un dispozitiv (foarte zgomotos) care tasează îndelung acest sul, compactîzînd lîna și scurgînd apa din interiorul acesteia. Trebuie imediat precizat că un astfel de dispozitiv este o noutate destul de recentă, în tradiție tasarea se făcea în moduri infinit mai primitive, se bătea cu picioarele, uneori și săptămîni în șir. Se spune că din acest motiv executarea unui Șîrdac (Шырдак) dura luni de zile.

C-l-torii-0437.JPG

De regulă, șîrdacele clasice aveau 2 / 4 m., dar cele actuale, făcute în special pentru uzul turiștilor - căci în iurte nu se mai locuiește de decenii - au dimensiuni mai mici.

C-l-torii-0440.JPG

Acesta este interiorul unei iurte de prezentare, iar patroana stă cu picioarele pe un
șîrdac - acesta fiind un element esențial al habitatului în iurtă, fiind deopotrivă un artibut utilitar, de protejare de frig, vînt, intemperii, umezeală, dar și - prin decorul său simplu, și o cromatică decentă - un artefact estetic. Prin urmare, ce este util, trebuie să devină și frumos, că aibă ambele funcții. Cel puțin în condițiile unei vieți austere, cu un habitat nomad prin excelență. Viața nomadului este simplă, dar grea și anevoiasă.

C-l-torii-0425.JPG

Acesta este tunduk-ul (түндүк), adică luminătorul iurtei, și deschizătura prin care kut*-ul nimerește în mijlocul celor din familie. Nu exista iurtă fără acest element cu o încărcătură mistică greu de subestimat. Actualmente, acest element se regăsește pe drapelele de stat a Kazahstanului și a Kîrgîzstanului.

 

* = sufletul, ”embrionul vieții”, dăruit de zeii de sus, energie pură din ceruri, harismă, binecuvîntarea lui Tengri, la tengrianiști...

 

acest articol este un ciot.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Călătorii
commenter cet article

commentaires

vladimir b. 15/05/2013 09:10


@


Rusia şi Kîrgîzstan nu sunt alăturate întîmplător. Deloc.


Da, sunt de acord, ambele sunt teritorii ale rezistenţei, ale unui spirit-antiglobalist. Dar, totul e relativ. Pentru că, în viziunea lui Zygmunt Bauman, se globalizează oamenii, nu statele. Din
acest punct de vedere, ambele state aici citate au oameni globalizaţi, dar au şi instrumentele globalizării peste tot: TV cablu, telefonie mobilă, internet prin fibră optică, wareless etc.


Bun, dar rezistenţa aici este din mai multe motive. Şi ţine de motive mai mult ascunse decît declamate, explicite. O anume "rămînere în urmă" asumată este  una mult mai dezirabilă decît cea
din Lumea a Treia, care este ţinută în acea stare de supra-puterile acestei lumi.


Prin urmare, îmi place să urmăresc cu maxim interes statele cu potenţial de aşteptare, de evoluţie paradoxală (în seria asta e şi China, şi Mongolia, şi Kazahstan etc), decît cele care urmează
fidel logica şi predicţiile capitalismului neo-liberal, şi libertarian...

alysyx 14/05/2013 18:19


Rusia si Kirgistan...Doua teritorii ale rezistentei ,fiecare in felul sau,cu metodele sale,alaturate in acest blog intamplator si paradoxal.Dar oare exista o forma infailibila de rezistenta?Imi
amintesc de diferitele utopii ,platoniene si altele.Sa fie disidenta ,lupta corp la corp sau cultura,ramanerea in autentic solutia  de salvare?Poate ca acest teritoriu este virgin pentru ca
nu sunt interese prea mari din partea anumitor foruri,care sa perverteasca autenticul in mod agresiv.

vladimir b. 14/05/2013 17:05


Îți dai seama cît de mult se opun Globalizării acești oameni umili, dacă prin munca lor - tradițională - își cîștigă pîinea ce de toate zilele! Altă șansă nu au. Nu sunt insurgenți. Doar că nu
știu să facă altceva. Și asta va salva lumea!

alysyx 14/05/2013 12:18


Din punctul meu de vedere,dv. realizati adevarate reportaje ,in plus lipsite de trucurile si apropourile publicitare de pe tv.Ne aratati cum valorile civilizatiei  devin valori ale culturii
in timp,se transforma in artefacte.Aceste invitatii la dialoguri culturale au efectul unei pastile efervescente impotriva globalizarii si relativizarii nevrotice a valorilor.Toate aste imi
amintesc si de alte tipuri de constructii de locuinte naturale din Asia,de cultura orezului  a bambusului etc.