Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

27 mai 2014 2 27 /05 /mai /2014 07:16

Era cîndva o casă. Se afla pe un colț de străzi: Anton Pann și Parfumului. E drept, era demult părăsită, sfîșiată, molestată și jerpelită. Și ocupa un teren, aproape un petic de pămînt. Și-a pierdut stăpînii, gospodarii. Nu se mai știa a cui este. I s-a dus întîi tencuiala, apoi acoperișul, după care s-au spart geamurile, ferestrele le-au urmat exemplul! S-au instalat strigoii. Apoi, a rămas o stafie, cu ochii larg holbați, înfricoșători, terifianți. Îți venea să fugi, cînd o vedeai. Dar ea murmura un fel de rugă, cerea clemență, solicita încă o șansă. Nu i s-a acordat nimic: după agonie, moartea, dispariția, fără prohod și colivă. Nici doliu nu pare să fi purtat nimeni!

Straneitati-5776.JPG

Am făcut această mărturie fotografică în 02 octombrie a lui 2013, iar după ce a trecut iarna ruina a fost radiată, punîndu-se în locul ei un gard metalic, cum se obișnuiește de mai mulți ani în acest oraș minunat și neîndurător cu cam tot cei vechi!

Straneitati-1202.JPG

Iar acest document fotografic este făcut în 20 mai, adică acum cîteva zile. Colțul este eliberat, trerenul - curățat. Ce dacă întrega stradă Anton Pann este ”rezervație arhitecturală”? Cui îi pasă de asta? Ruine sunt multe pe această stradă, de pildă la nr. 23 mai e un imobil care se prăbușește. 

Straneitati-5773.JPG

Cel care nu mai e, era la nr. 27. Treptat, din vechea urbe a Bucureștilor vor rămîne doar mărturiile fotografice, cele de ieri, sau cele de azi, tot mai triste. 

Poate că, o dată, cîndva, orașul acesta era mai vesel, mai luminos și deosebit de pitoresc. Din acel oraș rămîne tot mai puțin, și e tot mai dezolant, mai funest...Deplorabil este că tot mai puțini dintre noi îi observă implacabila lui dispariție. Și vom spune, pe urmele lui Anton Pann, născut pe această uliță, într-o casă năpădită acum de ciment, sub masca unei cosmetizări: 

 O voi, fericiri trecute,

Care n-o să mai veniţi...  

 

FOTO: © vladimir bulat, 2013, 2014.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Demolări ale trecutului
commenter cet article

commentaires