Oricît aş admira Bucureştiul, patrimoniul său arhitectural şi istoric, marea mea pasiune estetică se hrăneşte tot din vechiul Chişinău, din patriarhalul oraş, şi cel din epoca ţaristă! Nu a mai rămas mult, dar există încă date suficiente să-ţi faci o părere, să ai despre ce povesti. Dar ce nu a făcut tabula rasa comunismul, s-ar putea să definitiveze capitalismul în varianta sa estică...
Această faţadă * mă înduioşează profund, căci e ca o fată care a fost frumoasă cîndva, şi a îmbătrînit elegant, cu o nobleţe superioară; ajunsă decrepită. Copertinele deşi ruginite, conservă decorul original, feroneria de bună calitate. Sunt convins că sub straturile de tencuială îmbîcsită de văruiri repetate ** se ascunde chipul încă viu al acestei clădiri. Chiar dacă o fereastră a devenit, în timp, oarbă...
* Imobilul este pe strada "Sfatul Ţării", aproape de colţul cu "Alexandru cel Bun".
** Exista o tradiţie sovietică ca de 1 mai faţadele de pe străzile centrale să fie date cu var colorat în diverse nuanţe. Drept care, multe case s-au pomenit sub o "plapumă" groasă de calcar stins în apă. În bună măsură carapacea asta le-a conservat foarte bine. Multe s-au scorojit, dar tehnologiile actuale ar putea recupera aspectul original al edificiilor construite în majoritatea lor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
foto: vladimir bulat
@2009
