Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

6 février 2011 7 06 /02 /février /2011 21:52

Baratia - Baia de Fier 03 jpg

În Bucureşti nu se demolează doar case, vile, hale industriale -- ci şi blocuri vechi, interbelice.

 

Acesta a dispărut (parcă) în decembrie 2009, înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, şi era situat pe strada Bărăţiei, colţ cu Baia de Fier. Am tot trecut pe lîngă acea imensă carie în ţesutul arhitectural, şi nu puteam găsi nicio explicaţie pentru această dispariţie, cum nu au putut-o găsi nici alţii. Pentru că nu aveai ce motive să invoci pentru a justifica demolarea cu pricina, dat fiind că imobilul se afla în Centrul Vechi al capitalei, în zona de maximă protecţie.

 

Aici, nici vorbă de stare de conservare proastă -- casa a fost pur şi simplu rasă, pentru a se elibera terenul, parcela de pămînt. Dar pentru ce, e o întrebare care mă obsedează deja de prea multă vreme? Căci de atunci locul a devenit o jegoasă parcare pentru maşini, neamenajată, neprotejată, un perimetru pentru oţetari şi bălării, cîini vagabonzi şi deşeuri!

 

Dar cîndva aici era o zonă comercială foarte dinamică, cu numeroase prăvălii,                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              iar la finele secolului al XIX-lea în preajmă erau: Templul Coral (Havka), Piaţa Fierasca, Biserica Sfînta Vineri ş.a. Deci, devine şi mai limpede că apariţia unui astfel de imobil, printre puţinele supravieţuite în acest areal (dacă nu luăm la socoteală cele cîteva minunate imobile de la începutul Căii Moşilor, şi ele lăsate, se pare, să moară!), se datorează unei prosperităţi maxime a acestui cartier, datorat metisărilor, dar populat preponderent de evrei aşkenazimi, iar proprietarul de atunci îl plasa aici, probabil, dinadins -- strategic. Mintea şi socotelile de atunci, nu valorează însă astăzi mai nimic!

 

A fost o casă trainică, sănătoasă, cu un mezanin pentru două spaţii comerciale, două nivele de apartamente şi un etaj-mansardă. Între mezanin şi primul nivel era o terasă amplă, cu o feronerie simplă, constructivistă, dar delicată. Aceeaşi feronerie se regăsea la cele trei balconaşe semicirculare de la etajul superior, dar şi la uşa de acces. O astfel de clădire, oricunde altundeva, ar fi făcut obiectul unor renovări & restaurări de calitate, poate -- modernizări, şi i s-ar fi găsit o funcţionalitate turistică greu de evaluat.  

 

La noi astfel de "chichiţe" sună a monedă calpă...

 

foto: blogul Bucurestii noi şi vechi.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires