Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

14 février 2012 2 14 /02 /février /2012 22:10

There Will Be Blood (www.kinokopilka.ru)  

Da, comentariul acesta vine cu mare întîrziere. Ştiu, există lucruri datate, există redundanţe. Există teme care se consumă cu încetinitorul. Nu e cazul acestui film minunat al lui Paul Thomas Anderson. Acest autor nu comite rateuri. Filmul lui din 2007, căruia încă nu i-a urmat un altul, There Will Be Blood, despre care s-a scris enorm, chiar şi în România, pe mine nu m-a lăsat  în umbră. Voi încerca nişte notiţe frugale...

 

Tema de bază e clară: Daniel Plainview (Daniel Day-Lewis) vs.  Paul Sunday Eli Sunday ( Paul Dano).

Tipul omului american de afaceri confruntat cu tipul credinciosului fariseu, oportunist, dar aparent un propăvăduitor al Cuvîntului Domnului. Ciocnirea dintre cei doi se desfăşoară de-a lungul a mai mulţi ani, şi este de fapt lupta petrolului cu Biserica Celei de-a treia Revelaţii

                În realitate industria petrolieră americană este mult mai prozaică decît vrem noi să ne-o imaginăm, dar este adevărat că naşterea ei o datorăm unor visători pragmatici, cinici şi vizionari, precum cel întrucipat de  Daniel Plainview.

Abel este tatăl lui Eli, care este de acord să-i vîndă lui  Daniel Plainview pămîntul de pe care acesta din urmă să extragă petrol. După ce Eli este  săpunit, cînd pretinde  banii juruiţi pentru biserică, tămăduitorul are o confruntare verbală cu tatăl său, spunîndu-i că anume el a permis unui străin să-i ia ceea ce a aparţinut din plin familiei lor. Îşi înfruntă tatăl, spunîndu-i că este prost şi leneş, că l-a lăsat pe acesta (Daniel)  să-şi facă de cap, şi să-i lase fără ce ar fi putut avea. În concluzie, cum este tatăl, aşa este şi fiul – ambii nişte proşti şi fraieri! Confruntarea celor doi urmează a avea loc, şi culminează cu "botezul" lui Daniel Plainview - doar pentru a obţine drepturile asupra terenurilor deţinute de  Bandy.

  

Bandy, bătrînul care le ştia pe toate, şi care l-a convins pe Daniel să se boteze cu sîngele Domnului, singura cale de a obţine ceea ce-şi dorea: pe pămînturile acestuia să proiecteze conductele de petrol.  Zis şi făcut: jurămintele nu se consumă decît din interes, calcul, profit şi din spirit de concurenţă. Vivisecţia acestui film trădează o radiografie a spiritului american, sfîşiat între credinţă şi calcul, mercantilism şi pioşenie. Desigur, după mai mulţi ani cei doi se reîntîilnesc:  Eli vine să-l viziteze pe Daniel, pentru a-i cere, desigur, bani pentru un nepot al lui Bandy (care a murit la 99 de ani!). De aici încolo începe răzbunarea, declinul, vendeta banului împotriva ipocriziei ascunse sub mantia cuvintelor, gesturilor publice. Eli de dragul de a obţine beneficii ajunge să declare că Dumnezeu este o prejudecată! O repetă din nou şi din nou. Nu-i este frică de furia Celui de Sus, abdică uşor, interesat, teatral la angajamentul pe care nu-l regretă decît într-un moment în acre viaţa-i este ameninţată, încolţită; atunci îşi dă seama că este o secătură, un bastard în ale credinţei, că dorinţa de a profita nu e totuna cu a crede dezinteresat, vehement, pînă la pierderea raţiunii. Viaţa se dobîndeşte prin credinţă!

  

Da, Dumnezeu EXISTĂ. Iar acest lucru nu l-au propăvăduit cei care trebuiau să-I slujească ci cei care au urît şi au detestat cu adevărat pe farisei, pe făţarnici, pe cei mulţumiţi cu formele calpe, cărora le scapă, de regulă, esenţa, fapta adevărată şi teatralitatea.  Nu există un scandal mai tăios decît cel iscat între un om de afaceri şi unul care în numele bisericii (oricare ar fi aceea!) încearcă să-l escrocheze pe cel dintîi, în numele pretins al credinţei sale! Omul banului se va răzbuna, fără milă. Îl ucide cu popicele pe Eli. De aceea, dialogul scurt din finalul filmului: 

 

-         Domnule Daniel ?,

-                        Se poate face curat ! 

devine absolut justificat, predictibil! 

Filmul lui P.T. Anderson este genul de fim care îţi lasă destulă certititudine şi dorinţă pentru a înţelege, pentru a revedea filmul, spre a-l decortica de sensuri şi idei ascunse. Or, acestea nu sunt deloc puţine... Dimpotrivă. 

 


Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

trecator 18/02/2012 23:27


O, da, stilul lui Anderson este inconfundabil!


Poate chiar inimitabil. Numai "Magnolia" cit face!!! E magie pura)

Vladimir Bulat 17/02/2012 14:42


Eu cred ca tema aurului negru nu e deloc in premiera in cinema-ul american!


 


Mie insa mi-a placut stilul si tonul cu care a operat acest regizor. Are un gust deosebit pentru imagine. Care nu e neaparat frumoasa, cit corecta, adica cea care se portiveste "aici si acum". Or
acest dar nu e chiar la indemina oricui, si el nu poate fi mimat. Il ai sau iti lipseste cu desavarsire. Andesron il are, si anume asta ma impresioneaza la el, inca de pe vremea in care am vazut
'Jurnalul unei vedete porno' (1997).

trecator 17/02/2012 13:28


In esenta sunt doua teme in acest film: peripetiile aurului negru in SUA si ciocnirea neoprotestantismului cu nasterea omului de afaceri in era moderna, industriala.


Anderson este un estet, si a incercat accente de o frumusete uluitoare (arderea turnului de extractie, habitatul lui Daniel in conacul sau de imburghezit etc.)


Multumesc ca ai reamintit de acest film. Foarte buna opera filmica!