Personal pentru mine, vizitarea Ierusalimului a constituit cea mai profundă experienţă în economia pelerinajului în Ţara Sfîntă. Este oraşul unde crucea domină peste toate, chiar dacă unii vor s-o vadă doar discretă şi împărţind cu celelalte religii partea de participare la concertul religiilor. Şi pentru că premiza mea este să arăt acest simbol şi semn, voi semnala doar faptul că la plecarea din aeroportul Ben Gurion am fost atras de voluminoasa carte a lui Simon Sebag Montefiore, Ierusalim. Biografia unui oraş, scoasă în 2011, şi apărută la noi de curînd. Pînă să parcurg cu creionul în mînă acest stufos şi pasionant volum, propun o plimbare vizuală prin Ierusalimul crucii.
Asta este crucea de pe Mormîntul Domnului, cea mai impunătoare, şi frumoasă.
În fiecare zi de joi, mici comunităţi şi grupuri de catolici, la care se alătură turişti, pelerini şi poate gură-cască - refac Drumul Crucii (Via Dolorosa), pentru a depune aceste cruci, pe carele poartă pe umeri, la zidul Bisericii Sfîntului Mormînt. Această procesiune face ca obiectul şi semnul crucii nu doar să fie omniprezent, ci şi dinamic, sesizabil, material, funcţional...Partea vizibilă se transformă, apoi, în substanţa sufletească şi tainică a omului credincios. Efortul nu e însă niciodată linear. Ierusalimul te învaţă poate mai bine decît orice alt loc de pe pămînt aceste lucruri. Cu condiţia ca uşa sufletului să nu fie zăvorîtă!
Foto: ©vladimir bulat, aprilie 2012.
