Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

7 avril 2014 1 07 /04 /avril /2014 18:37

Porumboiu--al-doilea-joc.jpg

În plin miez de decembrie mă uitam la televizor la meciul Galatasaray-Juventus Torino , în care din cauza ninsorii puternice arbitrii au fost nevoiţi să oprească şi amîne partida!

În 1988, şi tot în decembrie, la Bucureşti, ningea poate la fel de puternic, în timpul meciului Dinamo-Steaua, cele două echipe-favorit în campionatul naţional al României. Şi meciul nu a fost oprit, nici amînat. S-a jucat 90 de minute printr-o pierdea zdravănă de nea, joc care a făcut posibil - peste un sfert de veac - apariţia filmului "Al doilea joc", semnat de Corneliu Porumboiu. Meciul a fost arbitrat de tatăl lui Porumboiu, Adrian. Ei bine, filmul meciului este deja istorie, un document vizual. Corneliu Porumboiu a lucrat cu un ready-made, gestul de resemantizare a acestuia e ceea ce-l face film, scoţîndu-l din zona gri, de strictă arhivistică vizuală. El i-a păstrat toate titrele şi scorurile altor meciuri, care au fost inserate în timpul transmisiunii directe de la acea vreme, cu aerul său vag colorizat...Discuţia pe fundalul acestei "filmări antedeluviene", foarte relaxante şi aproape absente la început, a prins "carne" şi sens ulterior, astfel că şi publicul din  sală (erau vreo 40 de persoane la sala de cinema a MŢR!) s-a însufleţit şi el, treptat, astfel că în a doua jumătate a filmului se discuta aproape cu voce despre cît de tineri erau, atunci: Hagi, Dan Petrescu, Cămătaru, Lupu etc. În fond, pentru toată lumea era limpede că asista la un meci dintre securitatea statului şi armată! Sunt multe lucruri de comentat şi de observat în acest document filmic; de plidă cît de îndîrjit şi cît de susţinut se juca fortbal la acea vreme, cum se filma jocul în echipă, la cum nu se deosebeau vedetele de ceilalţi jucători (Steaua e, totuşi, deţinătoarea destul de proaspătă a titlului la Champions League!), la cum se evita arătarea de aproape a scenelor de ciocnire sau altercaţii între jucătorii din echipele adversare (azi, dimpotrivă, spectatorul vede la milimetru grimasele, fizionomiile, încîncenarea de pe ele etc.), în acest din urmă caz camera "fugea" imediat pe imaginea arhiplină a stadionului, levitînd peste umbrele şi printre zăpada continuă. Porumboiu, juniorul, vedea în această zăpadă necontenită multă poezie, iar tatăl său susţinea că un astfel de material nu mai interesează pe nimeni, că este perisabil,  că este din epoca de piatră, şi că soarta lui este ca şi cea a filmului, a artei, adică sortit uitării, trecerii definitve în planul invizibilului.

Minunat este că întregul material îl vezi de la cap la coadă, 90 de minute, cît durează un meci de fotbal, asişti, chiar dacă prin intemediul unei imagini excecrabile, dar color totuşi, la un decupaj temporal precis, rememorat şi comentat de cineva care era atunci pe teren, şi care meci l-ar determina, azi, să aibă niţel o altă perspectivă decît atunci, cu un sfert de veac în urmă. Mi-a plăcut să văd printre cei cărora Corneliu Porumboiu le aduce mulţumiri numele lui Andrei Ujică, cel care a realizat "eseul filmic" despre fostul dictator al românilor, filmul care a suscitat atîtea discuţii destul de contradictorii în România - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"(2010). Probabil, că acel film l-a făcut pe Porumboiu să înţeleagă o dată în plus cum lucrează filonul ideologic al filmului în general, şi potenţialul circumscris al imaginii în perspectiva manipulării şi, deopotrivă, de a perverti sensurile, dar şi de a construi sensuri ascunse, dincolo de percepţia vizuală simultană privirii, în particular. Or, un film ca "Al doilea joc" ne ajută să asistăm la regimul complex al imaginii, şi la funcţia acesteia în menţinerea sub control, prin intermediul instrumentului media, a spectatorului. Căci, devine clar că cel din faţa televizorului vede mereu altceva decît cel care e postat în tribune, cu terenul de joc în faţă, cu jucătorii implicaţi în meci! E de văzut cum a evoluat acest tip de control. Cum se filma în chindia comunismului, şi cum se televizează meciurile de fotbal astăzi, cînd mizele şi scopurile "partidului iubit" au fost substituite complet prin strategii economice, publicitare, şi livrate unor logici de rating, marketing şi prestigiu public. 

Corneliu Porumboiu a mai făcut, după cum ne-a obişnuit deja, un film despre timp, despre "materialitatea" acestuia, despre cum acesta lucrează pentru triumful şi uzura omului! Dar îmi place în chip deosebit acest film, pentru că şi autorul însuşi îl vede în perspectiva unei serialităţi gen Andy Warhol...adică admite posibilitatea de a continua seria prin dialoguri despre acelaşi meci, cu alţi membri ai familiei. Dar atunci, cred, percepţia lui va fi simţitor alta, ca şi regimul lecturii?

 

imagine: secvenţă din materialul televizat al meciului Dinamo-Steaua, decembrie, 1988, devenit "Al doilea joc".

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article

commentaires

vera p. 07/04/2014 23:57


Un articol la tema, f. pertinent:


http://atelier.liternet.ro/articol/14366/Bogdan-Ghiu/Al-doilea-joc-joc-secund-no-budget-art-operatiunea-Porumboiu.html