Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

3 juin 2014 2 03 /06 /juin /2014 09:43

În urma publicării articolului de ieri, şi reluat se pare pe reţele de socializare, domnul Lucian Ban s-a pronunţat frust la cele afirmate de mine: "Autorul evident nu cunoaste realitatea. Ar fi de dorit cei care scriu despre ceva sa fie informati." (...) Problema mai larga este lipsa de sprijin a comunitatii ca atare si a celor implicati in scena de pe diverse pozitii - producatori, promoteri, festivale, distribuitori, etc. Productiile romanesti ar trebui celebrate nu minimalizate. Sprijin inseamna multe lucruri. A discuta strict despre o media anuala comparata cu alte tari este reductionist in acest moment". Chiar dacă nu am un cont acolo unde domnul Ban efuzionează, şi dă lecţii despre cum trebuie să se scrie despre jazz în general, doresc să-i comunic acest mic pasaj, despre care nu are ştiinţă, unde glăsuiam public despre revenirea sa în ţară, după o lipsă mai îndelungată:

"...Lucian Ban este, după umila mea opinie, cel mai reliefat pianist român de jazz! Impecabil tehnician şi compozitor, plecat de mai mulţi ani la NY, Lucian Ban revine în ţara de naştere cu diverşi muzicieni americani, şi oferă spectacole de mare complexitate, încadrabile în atmosfera jazzistică a bebop-ului clasic. L'am urmărit pe Ban încă de pe vremea în care activa sub umbrela clubului "Green Hours", dar de atunci a trecut aproape un deceniu...Îl regăsesc perfect maturizat, sofisticat, pus pe "şotii" improvizatorice, galant raportându-se inclusiv la folclorul local - sursa de inspiraţie a jazzului dintotdeauna. Reuşeşte o simbioză moderată între melosul local şi tradiţia bătrână americană a jazzului. Poate că încă nu a găsit formula cea mai optimă de grup (mă refer la calitatea sa de lider!), dar ascultat ca pianist Ban face dovada unui potenţial creator şi componistic rafinat şi viril. Mi'a făcut o reală plăcere să'l reascult pe scena de la TJF 2008!" http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-25374561.html (02/12/08). 

Să-mi limpezesc niţel însă fraza "buclucaşă", în opinia aceluiaşi Lucian Ban, pe care domnia sa o găseşte, în contextul întregii mele scrieri, ca "falsă şi ignorantă". Bun. Am priceput pînă aici. Este ceea ce nelinişteşte pe românul care nu mai locuieşte demult în România: "Și iată un paradox: România deși practic nu produce jazz, a devenit o țară care găzduiește multe festivaluri de gen. Cel mai faimos e, fără îndoială, cel de la Gărîna, care ajunge în acest an la al 18 episod"!

Cînd spun asta mă refer la prezenţa jazz-manilor autohtoni în programele festivalurilor, de aici şi de aiurea, care oriunde s-ar face, ei sunt minoritari. Şi chiar cred cu tărie că organizatorii nu îi ignoră, ci cu disperare caută pe careva, mereu. Cineva care să facă faţă din toate punctele de vedere unei alăturări cu numele grele, care figurează în aceeaşi listă. În consecinţă, unde sunt aceştia, dacă este atît de bogată oferta scenei noastre de jazz? Ne putem compara cu polonezii, ungurii sau cu cehii, măcar? Oricîtă rea-voinţă sau incompetenţă mi-ar atribui dl. Lucian Ban, evidenţa în materie de jazz nu poate fi ocultată. Domnia sa vorbeşte despre miriada de discuri, ce apare în RO! Dar acestea unde se găsesc, cine le distribuie, cine le promovează, unde se scrie despre ele? Unde e măcar acea gazetă de perete, care funcţionează sub numele de cod all about jazz, în versiune autohtonă? Etc. etc. Care este arena pe care se derulează discuţii & analizele despre starea de lucruri în ale jazz-ului. Cînd preopinentul spune despre "sprijinul comunităţii", oare la ce concret se referă acesta? Eu ştiu că, de pildă, pentru promovarea culturii române în străinătate, I.C.R. a făcut enorm, a investit mijloace considerabile, iar logistica acestei reţele a funcţionat cu maximum de randament (cînd nu a frînat cu totul!). Tocmai muzicianul Lucian Ban nu ştie asta? Nu are cum. Tocmai pentru că atunci cînd trebuia reprezentată muzichia mioritică, oriunde în lume, hop, funcţia crea instantanteu organul, de fapt, îl provoca şi-l stimula să se articuleze cît mai armonios; şi Lucian Ban o făcea, de regulă, la înălţimea aşteptărilor! De unde iluzia aceasta, că vehemenţa cu care îşi impune punctele (mereu) cunoscătoare de vedere, va impune şi simpatie/empatie faţă de propria muzică sau prestaţie publică? Fireşte, oricine se poate substitui unei întregi instituţii, unui întreg sistem de valori, cu care să nutreşti şi pe alţii, cum a reuşit, de pildă un vizionar ca Manfred Eicher, cu a sa ECM, sau un altul, dar mai puţin strălucit, ca Siegfried Loch, cu mai noul său label - ACT; dar să ne înţelegem, Loch este în industrie încă din anii 60 (Vezi în acest sens recenta discuţie cu Loch). Desigur, Germania nu e România. Acolo este piaţă, la noi - nu. Nici jazzul de la noi nu poate fi ca cel din SUA, Franţa sau ţările scandinave! Deci, precizez, practic, un sistem jazzistic nu există în România, şi asta este o realitate care nu trebuie nicidecum demontată, este o chestiune de logică simplă, pe care nu o poţi umple de sens sau noimă, decît dacă vrei să o faci cu tot dinadinsul, în dorinţa doar de a avea mereu dreptate...Or, firescul omului este să se îndoiască, să fie dubitativ, oscilant cu propriile păreri. Aşa au fost marile talente, indiferent de unde s-au hrănit, şi ce cărţi au cetit.

Chestiunea existenţei sau inexistenţei este una totalmente forţată, şi irelevantă! Pentru că marile valori, în istorie, s-au făcut în pofida condiţiilor care li s-au creat sau ba, contra curentelor, injecţiilor financiare, şi poate că nu va mira pe nimeni reiterarea acestei idei, că profundele transformări în materie de artă, sclipirile de mare forţă, apoteozele ilustrate prin nume directoare ale artei s-au produs anume în momente de criză economică, morală, politică, ideologică, de pildă -- la disiparea Imperiului Austro-Ungar, în sfera sufocării Imperiului Ţarist, în atmosfera avangardelor istorice de la Paris, Zürich, iar mai tîrziu, în anii de după război, la NY, generări indubitabile ale emigraţiei europene...

 "Why do we need jazz?", am putea conchide! În treacăt fie spus, duminică, înainte să intrăm în curtea de la Green Hours apăruse un hipster, cu un skateboard în mînă, voind să intre în curtea acoperită cu umbrele, i s-a spus că în curînd începe concertul de jazz; suprins, omul s-a întors zicînd ca pentru sine: "Cine mai ascultă jazz astăzi"? Cred că asta e o realitate de care trebuie să se ţină cu adevărat cont.

P.S. Intuiesc că e cazul să ne cunoaştem, domnule Lucian Ban. Vedeţi dvs., eu vă ascult demult, vă analizez, vă ştiu relativ bine proiectele, dvs. ce-mi veţi spune cînd ne vom întălni? Că am opinii "false", că sunt "ignorant" şi "înfumurat"? Deja cîmpul comunicaţional e cam viciat. Dar vin negreşit la Festivalul de jazz din Piaţa Enescu, sper să nu fiu plecat din ţară!      

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article

commentaires

Lucian Ban 05/06/2014 14:37


Pare dificil sa trimit comentarii, platforma nu le primeste. Poate putem comunica si pe email - banlucian@gmail.com


Aveti aici continuarea textului . . . m,ultumesc. LB


 


Intrebi unde sunt „miriadele de discuri produse in Romania? . . .  , cine le distribuie, cine le recenzeaza, cine le promoveaza, unde se
scrie despre ele?” – cred ca trebuie sa-ti intorc intrebarea tie si Festivalurilor si
diversilor promotori si jurnalistilor si celor care posteaza despre jazz, si lui Andante, etc. De ce nu scrieti despre ele? De ce nu le distribuiti ? De ce nu vorbiti despre ele? Cate albume
romanesti a recenzat Dl Vladimir Bulat? Se poate face critica justa care sa plaseze diversele albume exact acolo unde sunt – SI in acelasi timp sa sprijine scena de jazz din Romania. In a fair
way. Nu cunosc tot ce se produce in Romania dar sunt 2,3 albume in ultimii ani care sunt la nivel global. A scris cineva despre aceste albume, proiecte? I-a invitat unul din multele Festivaluri
de gen de care vorbesti sa concerteze?


Trebuie sa mentionez ca de cativa ani exista Jazz Compas, un portal si o revista print ce promite sa devine un „all about jazz” romanesc, ca exista un blog unde se scriu unele din cele
mai bune recenzii de jazz care le-am citit in Romania ( jazz de-a dreptul), ca exista Muzica de Vest (care recenzeaza si produce jazz), Virgil Mihaiu, etc . . . .  toate stari de fapt ce contrazic din nou afirmatia ta ca „Romania nu produce jazz”


Ca ar trebui sa fie mai mult, o oferta mai buna din partea scenei locale in ansamblu, ca albumele ar trebui sa circule, sa fie recenzate, etc  . . .  ca „more quality is
needed in general” . . . nimeni nu contrazice asta, cu atat mai putin eu care cunosc first hand exigentele si nivelul scenei de jazz
internationale . . . . . dar cred ca orice solutie in acest sens nu poate sa vina decat prin sprijinul comunitatii de jazz din RO in ansamblu. Mai
mult decat orice asta am criticat in acel post FB.


O observatie colaterala: scena franceza, cea germana sau scena nordica de jazz – cea iubita in Ro pana la epuizare – toate acestea au un sistem de sprijin substantial din partea tarilor
si comunitatilor de unde vin. Este notoriu in circuitul European de jazz sprijinul financiar aproape total de care se bucura muzicienii tariilor nordice. Este unul din motivele pentru care acesti
muzicieni sunt omniprezenti si in Romania.


Un gand despre citicii de jazz  (si nu numai) – este o iluzie sa creada ca ei pot seta trend-urile, curentele sau directiile  . . . desi ei cred constant asta. Intotdeauna artistii, muzicienii does something dupa care criticul incearca sa inteleaga ce s-a intamplat. Criticii mari s-au
apropiat intotdeauna cu consideratie de artisti. Mai cred deasemena ca trebuie sa fii informat despre subiectul de care scrii and know your history –
si in cazul jazz-ului; Collin Vallon sau E.S.T do not really mean history (they are derivative at best).  Amintesc aici doi critici contemporani de
jazz pe care eu ii consider repere: Ted Panken (Downbeat, etc - https://tedpanken.wordpress.com/)  si John Fordham @ The Guardian.


Te astept cu placere la Bucharest Jazz Fest, unde pe 3 Iulie vom avea „Cartea Romaneascsa de Jazz” iar pe 4 Iulie „Discul Romnesc de Jazz” – 2 colocvii, showcase-uri, dezbateri pe exact
aceiasi tema.


Best regards, Lucian B.


www.lucianban.com


NOTA * Din pacate discutia de pe FB a degenerat (un lucru destul de comun in tara de origine) – o lipsa a exercitiului dialogului la diversi comentatori, o aplecare spre cleveteala provinciala, o tafna levantina si atotstiutoare au reusit sa coboare rapid nivelul discutiei dintr-o
dezbatere ce putea fi interesanta pe marginea ideii de jazz in Romania spre o pseudo discutie, o cvasi incriminare la care eu cel putin nu doresc sa fiu parte. In  momentul in care se spune raspicat si cu emfaza aici doar “romani de origine romana . . .traitor, etc ”  si lista
contiuna . . . e semn ca trebuie sa parasesti zona.

Vladimir Bulat 05/06/2014 14:14


Nu m-am eschivat de la răspunsul cu "banala înlocuire" a jazzului prin critica de artă! În domeniul în care activez de mai mai mulţi ani NU EXISTĂ CRITICI DE ARTĂ. 


Ceea ce se face în RO în materie de critică de artă nu este CRITICĂ DE ARTĂ! Este o iluzie. În general, critica de artă este o materie tenebroasă, şi deosebit de posacă. În termenii în care a
fost ea definită de pe vremea lui Johann Winkelmann, de pildă, ea se confundă cu istoria. 


Or, vreau să precizez că e multă confuzie în capetele oamenilor cînd definesc un umil comentariu, drept critică...de ceva.


În sistemul meu de valori lucrurile stau aşa:


Există critică de artă, care nu există în RO;


Există istoria artei, care e deosebit de prezentă în zilele noastre;


Există jurnalism de artă, pe care-l practică oricine, care ştie să memoreze nişte nume de artişti;


Există bloggăreală de artă, cum se poate defini şi literatura din umilele mele însemnări, care pot fi culese şi din această interfaţă, numită - ochiul de veghe. 


În concluzie, vreau să cred că nu sunt cu totul ignorant, am simţul măsurii, intervalului şi al cuvîntului scris.

Vladimir Bulat 05/06/2014 13:45


Domnule Lucian BAN,


Mulţumesc pentru lunga şi lămuritoarea misivă! Da, nu sunt critic muzical. Scriu sporadic despre muzică, exclusiv despre ce îmi face plăcere, şi despre ce ascult şi reascult. Urăsc purismul,
catharismul şi prostia gregară. Inclusiv - prostia care se transmite, precum epidemia şi pandemia. Dar nu confund niciodată arta cu pretenţia artistului, efortul şi interogaţia artei - cu
parazitismul, care prosperă în numele artei...


O să ţin cont de toate informaţiile ce mi le-aţi pus la dispoziţiile, astfel că tot ce mi-aţi comunicat voi considera că vine de la cineva anume din "interiorul fenomenului", adică de la cineva
implicat; nu doar muzician, ci şi lider de grup, producător, compozitor etc. Mă bucur că mi-aţi scris. Dar să ştiţi că fraza mea nu viza nicidecum istoria jazzului din România, de la începuturile
sale tîrzii faţă de cel american sau european, ci se referea strict la momentul actual. Cînd a devenit la modă să se facă festivaluri! Să ştiţi că fenomenul e unul global. Bienale de artă există
şi unde nu te aştepţi. Chiar şi în lipsa artei. Suprinzător, dar pe fundalul festivalurilor de jazz din RO, reiterez ideea: practic nu se produce jazz! Cine produce la nivel profesionist discuri,
cine promovează jazzul, cine veghează la atît de productiva colaborare în lume a parteneriatului public-privat, în acest domeniu?


A face jazz - e una;


a promova jazzul - e alta;


a produce jazz - e din altă poveste. 


M-am referit, în buclucaşa frază, strict la "basmul" cel din urmă. Se prea poate, ca Festivalul din iulie - din Piaţa ENESCU - să fie un început bun al producţiei de jazz din România? 


Am sentimentul că nu a intrat întreg mesajul? Ştiu că pagina de comentarii are număr limitat de semne. Se poate re-trimite restul într-o nouă rundă. Merci!

Lucian Ban 05/06/2014 10:57


Un rapuns Dlui Vladimir Bulat,


Datoram un raspuns Dlui Bulat si pentru ca domnia sa nefiind prezent pe FB nu a putut lua parte la o discutie aprinsa vizavi de o afirmatie din textul sau. Vezi Nota *


In primul rand vreau sa-i multumesc Dlui Bulat pentru textul din 2008 (pe care nu il stiam) si in general pentru ca incearca sa scrie despre jazz in Romania. Sunt magulit sincer de
aprecierile sale fata de mine (ca orice artist) dar cred ca sunt irelevante pentru subiectul acestui mic epistolar.


Dar sa revenim – si reiau aici pentru limpezime afirmatia care a pornit totul « România deși practic nu produce jazz, a devenit o țară care găzduiește multe festivaluri de gen »


Am sa incerc sa argumentez de ce afirmatia citata este falsa, ignoranta, de ce a reusit sa ofenseze mai multi practicieni ai genului si de ce este in final  . . . . a poor choice of words care nu contribuie nimic pozitiv la subiectul in discutie.


Ca si critic, jurnalist imediat ce introduci o afirmatie ce poate fi atacata drept falsa, considerata ignoranta, sau chiar ofensatoare (ceea ce a si fost) este esential
sa o sustii, sa o califici, explici si sa o contextualizezi. Toate acestea au venit din partea ta ONE text too late. Incearca un banal exercitiu de inlocuire - „ Romania practic NU
produce critici de arta . . .  „  . . . si poate vei intelege de ce unii se pot simti jigniti.


Afirmatia este falsa pentru ca Romania a produs si produce jazz – asta este o evidenta. De la Neurasia si Concertul lui R.Oschanitzky
din anii 60’ si pana la ultimele albume din ultimii ani ale unor artistii tineri sau mai in varsta, Romania a produs cateva sute de albume de jazz. Case de discuri precum Green Records (unde am
debutat eu insusi), A&A Records, Fiver house Records, 7 Dreams Records sunt cateva case care doar in ultimii 20 de ani au produs cel putin o suta de albume cumulat. Unele din
ultimele mele albume sunt productii romanesti in multe sensuri: Enesco Re-Imagined (Sunnyisde Records 2013 – o comisionare a Fest Enescu si un album sprijinit de ICR) sau Transylvanian Concert
(ECM Records 2013 – un concert produs de Palatul Culturii din Tg Mures si inregistrat de un vechi om de radio de la Radio Mures). O sa ma intrerupi imediat – dar calitatea acestor productii?
 . . . .  excluzandu-le automat pe cele 2 ale mele afirm cu certitudine ca in aceste sute de albume
romanesti de care vorbesc se afla cel putin 3-4 care sunt la acelasi nivel cu orice Collin Vallon generic din toate editiile Green Fest. Deci Romania a produs si produce jazz . . . . we should
know our facts.


Dar sa incerc sa raspund lamuririlor tale venite one text too late.


Vorbesti despre prezenta jazzmen-ilor autohtoni in programele Festivalelor si spui  „cred cu tărie că organizatorii nu îi ignoră, ci cu disperare caută pe careva, mereu” – sorry but this is not really true. Sa-ti raspund personal – de la concertul din 2008 de la TM de care ai scris  nu am fost abordat de nici
un Festival de Jazz din tara sa concertez. Cu nici un grup – fie el Tuba Project, Elevation, Sam Newsome Group, Enesco Re-Imagined, ECM Duet, etc – toate grupuri ce prezinta nume de prima
mana ale jazz-ului mondial.  Am concertat la Ploiesti Jazz Fest (intru-un package cu Sibiu Jazz Fest care a fost o experienta oribila) dar asta pentru
ca eu l-am contactat pe Lucian Sabados. Anul acesta pentru prima oara am fost invitat de Alba Jazz cu duetul ECM. Nu am concertat niciodata la R. Oschanitzky Festival, SamFest, Bran, Garana, Jazz
in Church, etc – te las pe tine sa le numesti pe toate cele pe care „tara le gazduieste” . Dar sa lasam cazul meu deoparte pt ca din fericire eu concertez constant in Europa si US. Toti, dar TOTI
muzicienii de jazz din Romania spun acelasi lucru in cor „ organizatorii de Festivale de Jazz (unele produse exclusiv din bani publici) din Romania ne ignora cu ostentatie” – care este explicatia
acestei perceptii atat de diferite ?


Intrebi unde sunt „miriadele de discuri produse in Romania? . . .

Vladimir Bulat 05/06/2014 14:18



Cred că mesajul acesta s-a terminat abrupt...Unde e continuarea?