Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

21 juillet 2014 1 21 /07 /juillet /2014 22:51

when_the_world_comes_home_cover.jpg

Recunosc, cum îmi e felul, că de Alex Simu auzisem ocazional, că e flautist, cîntă în diverse formații din Occident, și că e prezent uneori, discret, și la București.

DAR mareața supriză a venit cînd am ascultat albumul Anatolian Alchemy, produs și interpretat de ARIFA (2012), în care Simu este o prezență proieminentă. Aș putea spune că acest album poate sta cu onoare alături de oricare dintre realizările discografice ale lui Anouar Brahem chiar! 

Deloc mai modest și mai prejos în acest diapazon al receptării și emotivității, se înscrie un alt album, realizat cu conscursul larg al lui Simu, în care lider este pianistul Franz von Chossy, intitulat When the World Comes Homes. Desigur, toată lumea e de acord că omenirea a luat-o razna de multă vreme, nu e cu toți boii acasă, ar fi spus bunicii noștri, și străbunicii. Atomizarea universului contemporan e la fel de evidentă, ca și smogul de-asupra marilor orașe, smog care ne sufocă și ne infestează pînă la ultima celulă, chiar și pe cea care jinduiește să rămînă neprihănită! Muzica nu poate rămîne imună la pandemia aceasta. Este o generație care vine din sfera jazzului, care-și propune să transpună această disoluție în ritmuri și cadențe. A spus cineva că e ușor?

Cum reușesc cei cinci muzicieni să readucă omenirea acasă? Printr-o muzică și o interpretare viguroasă, adîncă, fluidă, percutantă, reflexivă și serioasă pînă întracolo, încît ai sentimentul că fiecare acord pe care-l asculți că poate deveni un început al unei teme pentru muzica numită clasică, serioasă. Ce e asta? Jazz, fanky, fusion, muzică de improvizație, free? Cred că fiecare compoziție este o bijuterie îndelung cizelată, elaborată pînă cel din urmă sunet, iar cele care m-au cucerit fără drept de apel sunt: ”The Salt Companion”, ”Eternal Elephant” și ”Human Dark with Sugar”...nu că celelalte ar fi mai prejos, dar așa e bine, să te atașezi de ceva anume...

Mă bucur nespus că un muzician român, tînăr, are colaborări atît de serioase, și de motivate. Adevăratele valori trebuie să plece pe alte meleaguri pentru a se afirma, dar mai ales, pentru a avea parte de o autentică apreciere. Rămînînd aici, se poate pomeni cu ispita neantului, a anonimatului, și a dublei alienări. Pe de o parte se izbește de zidul apatiei colective care-l înconjoară, iar pe de alta - de îndoiala interioară, care se vlăguiește la gîndul, că e ceva mereu este în neregulă...De fapt, cele două se întrepătrund. Și se potențează reciproc. Cînd lumea de afară amuțește în sosul dezinteresului cronic, sensibilitatea artistului amorțește treptat, lent, neavînd resurse pentru a scăpa de procesul de auto-criogenizare!

Pe Alex Simu, și pe acei muzicieni despre care ma pomenit deja, cred că nu-i paște deloc acest nenoroc...Sunt alții pradă acestuia, fie și cu titluri universitare autohtone.

Qui prodest?  

Să fie vorba de Aurea mediocritas?

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Sunete
commenter cet article

commentaires