Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

23 décembre 2013 1 23 /12 /décembre /2013 11:16

Într-un anume sens expoziţia lui Mircea CANTOR de la mnac stă sub semnul memoriei lui Mihai Oroveanu, care ne-a părăsit în debutul acestei toamne...

ESTE prima şi cea mai amplă expoziţie pe care acesta a făcut-o Cantor în ţară, după 14 ani de la plecarea sa din România, în 1999, cînd a fost acuzat de pornografie, după ce a prezentat la Academia de Artă din Cluj (unde era student) o lucrare fotografică, apologetică, după "Facerea lumii", a lui Courbet (prezentă în această expoziţie la mnac)!

În esenţă, l-aş caracteriza pe Cantor drept un reacţionar conservator. Este un artist foarte conectat la realităţile artei contemporane, la cel mai înalt nivel, prezent şi invitat la cele mai prestigioase forumuri de artă, încununat cu premiul Marcel Duchamp, în 2011, şi pe de altă parte, foarte critic la adresa lumii actuale, atitudine manifestă sublimat sau explicit în aproape fiecare dintre operele sale

Curiozitati-7796.jpg

De la lucrări minimaliste, ca cea de mai sus, Business Class Worried”, la instalaţia complexă, stratificată ca semnificaţii, precum e cea denumită "Prag Resemnat", străjuită de o intervenţie brută pe tavanul imaculat al sălii, "Cer Variabil", Cantor chestionează această lume la limita efortului contondent al street-artiştilor. Totuşi, rămîne un calofil înnăscut, un estet prin excelenţă. 

Curiozitati-7802.jpg

Lucrarea "Prag resemnat" este o reinterpretare a unei case maramureşene, cioplite şi asamblate din lemn masiv, cu acoperişul rămas nefinalizat, avînd doar căpriorii montaţi, astfel că nu ne putem da seama decît contextual ce împlinire ar fi putut avea această lucrare. Plasată aici, în vintrele Casei Poporului, proiecţia aceasta arhitecturală se pomeneşte încorsetată în neputinţă, într-un avînt fără finalitate, copleşită de sterilitatea lipsită de tradiţie a mastodontului. Altfel spus, habitatul tradiţional al acestui popor şi-a pierdut orice sens în competiţia inegală cu grandomania totalitară, care nu are nevoie de repere, de temeiuri şi legitimitate! Nu are nevoie să privească înapoi. Interesant de consemnat că punctele de sprijin ale acestei construcţii - imaginate de Cantor - sunt "oferite" de cîteva bucăţi de caldarîm, de granit, care nu este exclus să fi provenit din chiar vechile bulevarde ale Bucureştiului; astfel că stoicul caldarîm este înlocuit astăzi de flexibilul asfalt, pe calapodul aplicat deja întregii moşteniri ancestrale a românilor de către "comunismul triumfalist" pe de o parte, iar pe de alta, de capitalismul global...O   idee de dată recentă afirmă, că succesul neşteptat al comunismului s-a grefat în chip insidios şi a avut succes în România pentru că acest popor nu îşi definitivase procesul modernizării, iar capitalismul vine să juguleze şi bruma de consistenţă a acestei modernităţi neîmplinite. În opinia mea, un artist ca Mircea Cantor vorbeşte anume despre astfel de lucruri, pe care le accentuiază prin gesturi disperate, materializate în brutalitatea unei gestici piromane, precum e cea care se desprinde din "Cer Variabil"

Curiozitati-7803.jpg

Mircea Cantor are un dar special de a nu se repeta, de a găsi mereu formule de expresie inedite, dar percutante, fruste, pe care le descoperim în special în lucrările sale video: Vertical Attempt”, I decided not to save the world”, "Sic Transit Gloria Mundi", "Tracking Happiness" etc.  Iar lucrarea "Departures" (2005) prefigura deja marile teme ale creaţiei sale actuale: anxietatea, manipularea, violenţa sublimată, dedublarea... 

Tripticul fotografic "Shortcuts" (2004) îmi aminteşte de un eseu de-al meu pe care l-am publicat revista Arhitext Design, cu mulţi ani în urmă. Afirmam atunci că lipsa unui comportament urban al cetăţenilor parveniţi ai oraşelor noastre, conduce pe aceştia la o atitudine şi orientări prin excelenţă rurale, expandate, deci, inadecvate, în care nu există încorsetări spaţiale, gazoane trase cu rigla sau echerul, spaţii verzi limitate de astfalt, beton sau garduri de oţel. Mai simplu spus, atunci cînd cămaşa este prea strîmtă, crapă pe la încheieturi.

Curiozitati-7808.jpg

Dar din punctul meu de vedere lucrarea cea mai tulburătoare este "Fishing Flies" (2011), o instalaţie în care se imaginează o plasă de pescar care captează avioanele de pe cerul liber, nelimitat, imposibil de îngrădit cu o plasă. Atitudinea ironic-critică a artistului subliniază statutul de vînat (citeşte: victimă, ţintă) al acestei lumi, în care orice e cu putinţă doar în limitele Sistemului, controlat, reglementat, contabilizat, prescris, consolidat într-un formalism anchilozat, conceptualizat şi devenit normă. Constatarea nu e nouă, desigur. Dar formula prin care s-a ilustrat această stare de lucruri devine emblematică. Ca şi alegaţiunea mai veche a lui Remo Guidieri (1984), potrivit căruia "frumosul, sacrul,eternul, religia şi dragostea sînt momelile necesare trezirii dorinţei de a muşca" ("Abundenţa săracilor", IDEA, 2008, pag. 134).

Curiozitati-7810.jpg   

Titlul expoziţiei, "Quod Erat Demonstrandum", pare tautologic. Tocmai de aceea este provocator, autoironic, care transformă evidenţa într-un act afirmativ, disturbator şi insurgent. Dar Cantor ştie să dozeze şi să controleze nivelul de receptare al propriilor sale gesturi artistice, comportîndu-se aidoma...unui colonialist sublim.   

 

fotografii: ©: vladimir bulat, decembrie, 2013.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Simeze
commenter cet article

commentaires