Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

2 mars 2013 6 02 /03 /mars /2013 09:22

Mereu, sau în orice caz, adesea,basarabenii au privit cu simpatie și chiar cu o urmă de invidie albă spre estonieni, și nu este deloc întîmplător că anume acolo, în capitala Estoniei, Tallinn, s-a tipărit prima publicație basarabeană post-comunistă, cu alfabet latin, Glasul Națiunii, în 1988. De fapt încă URSS mai exista, iar revenirea limbii române cu veșmîntul ei modern în Basarabia, reprezenta o uriașă victorie simbolică asupra colonizării sovietice.

 

Tot despre colonizarea roșie în Estonia este vorba și în polivalentul roman al Sofiei Oksanen (n. 1977) - Purificare (traducător: Adela Victoria Korshin), apărut recent și în limba română. Sofi Oksanen este finlandeză prin tată, și estoniană prin mamă; cea din urmă a emigrat din Estonia sovietică în Finlanda, în anii ''70.

 

Autoarea finlandeză este semnatara unei trilogii romanéști despre istoria interbelică și posteblică a Estoniei ( ”Stalinin lehmät”, 2003, "Puhdistus", 2008, "Kun kyyhkyset katosivat", 2012 - primele două traduse și la noi).

 

Cel mai răsunător, deocamdată, este cel de-al doilea roman al ei, Purificare, care a făcut înconjurul lumii, prin traduceri (este transpus în 43 de limbi),  montări de teatru, iar recent, printr-o ecranizare excelentă, făcută de finlandezul Antti Jokinen, lansată în 30.08.2012, la Tallinn. Este simptomatic că prima proiecție s-a făcut anume în Estonia și nu în Finlanda.

 

La început însă a fost o piesă de teatru, montată în 2007, la Helsinki. Apoi, Sofi Oksanen a ”topit” piesa într-un roman stratificat, în care destinul a două surori estoniene, se intersectează cu al treilea, cel al nepoatei uneia dintre aceste surori. Narațiunea debutează pe la finele anilor 30, într-un sat estonian, în vremea Republicii Estoniene, o formațiune politică care a luat naștere ca urmare a Declarației de Independență, din 23 februarie 1918, și apoi a  promulgării propriei constituții, în 15 iunie 1920. În 1921 a devenit membră a Ligii Națiunilor

 

Estonia se afla într-o poziție de neutralitate în momentul în care era inevitabilă declanșarea operațiunilor militare germane în Estul Europei, iar Molotov propune acel celebru pact care prevedea protejarea țărilor baltice, pact căruia i-a căzut victimă și provincia Basarabia, din România Mare. URSS la acea vreme, 1939, era nemulțumită de prezența germanilor pe terioriul României...

 

Ingel și Aliide Truu, erau două surori fericite, trăind în peisajul bucolic al unui sat estonian, cînd apare un tînăr ca din poveste, Hans Pekk, și amîndouă se simt atrase de el, vrăjite de-a dreptul. Hans însă răspunde cu reciprocitatea doar uneia dintre ele, adică lui Ingel. Cei doi se căsătoresc la scurtă vreme, și rămîn să locuiască în aceeași casă cu părinții. În 1940 trupele sovietice ocupă Estonia, sub pretextul protecției de năvălirea armatei germane, care-și începuse înaintarea spre URSS. În 6 august, de Schimbarea la Față a Domnului, 1940 - Estonia a fost forțat încorporată în componența colosului roșu. Din statistici estoniene de dată recentă (2001), se spune că pînă la momentul începerii celui de-al II-lea Război Mondial, adică în mai puțin de un an de la raptul Estoniei, autoritățile militare sovietice au arestat circa 7000 de persoane, învinuite de uneltire împotriva orînduirii ocupante, dintre care circa 1850 au fost executate. S-au operat arestări și în rîndurile cadrelor ofițerești estoniene, circa 800 de persoane reprezentau jumătate din contingentul activ al armatei naționale. Datele NKVD-ului însă, infirmă aceste cifre, de acolo reise că numărul celor arestați era în realitate mult mai mic.

 

Această tensiune dintre istoria Estoniei și cea a URSS - este miza mare a cărții acesteia, Purificare, și a întregii trilogii semnate de Sofi Oksanen, în care se analizează din perspectivă literară istoria raporturilor dintre estonieni, un popor mic, harnic și mîndru, pe de o parte, și sovietici - un conglomerat de popoare, în care identificarea națională, etnică se dorea, treptat, topită și aneantizată, pe de alta. Găsesc că problematica aceasta nu va fi elucidată niciodată! Dar este minunat că o generație ca cea căreia îi aparține și Sofi Oksanen, se ocupă serios de ea. Este tema ”fratelui mai mare”, care-și va manifesta pururea supremația, întîietatea, puterea de dominație asupra celui mic. Oare nu există și azi națiuni mici, pe care cele mai mari doresc să le absoarbă, facîndu-le dependente?    

 

Nu știu încă textul romanului, și cît de fidel este acesta transpus în cinema, dar filmul este remarcabil. Poate ajunge și pe ecranele românești?

 

Acum aproape un an Sofi Oksanen a vizitat România, pentru a-și lansa Purificare, ocazie cu care a fost în centrul atenției presei.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article

commentaires

alysyx 02/03/2013 19:24


Interesanta aceasta scriitoare cu aparenta excentrica.Este bine ca vorbim si despre aceasta parte a culturii scandinave si nu doar despre romane politiste care tot apar de la o vreme.Tot ea
spunea,am citit,ca Finlanda este tara in care oamenii frecventeaza cel mai mult bibliotecile.Si ca desi limba este foarte diferita fata de a altor tari din zona,cultura lor este bazata ,mai mult
decat  in tarile din alte zone ale Europei,pe principii de egalitate(vezi pozitia ei feminista care este de admirat oriunde in lume),libertate de exprimare,nivel de coruptie scazut.(chiar
asa,la noi feminismul este intens blamat,sau cel putin asa am constatat).Cred ca trebuie sa ne concentram mai mult asupra acestor culturi de o inalta civilizatie,sa
luam lectii de libertate.


Despre noi spune insa  ca suntem o tara  atinsa de coruptie,cu traditie in coruptie.Ceea ce este adevarat.