Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

7 janvier 2013 1 07 /01 /janvier /2013 14:37

Este o frază a unei tinere la un chef tineresc din anii '70, dintr'un film sovietic cu un destin tragic, ca mai toate filmele lui Mihail (Moisei) Kalik (n.1927) - unul din cei mai subestimaţi regizori din fosta URSS, care ne-a făcut onoarea să-şi creeze filmele la Chişinău. Dar care încă nu beneficiază de o fişă pe wiki în limba română!

 

Pentru cei care ştiu cît de cît istoria filmului basarabean, precum şi a studiolului "Moldova-Film", cunosc numele acestui regizor, mai ales pentru că este autorul minunatului poem cinematografic, Omul merge după soare (1961). Acest film practic nu a putut fi văzut înainte de 1990, căci fusese pus sub obroc de cenzură, pentru că era despre libertatea fanteziei, despre copilăria care nu se spune regimurilor, ideologiiilor, limitărilor.

 

În filmul A iubi  (Любить) este un experiment vizual (filmat în 1968, şi interzis imediat după lansarea pe piaţă), în care o singură întrebare este laitmotivul, care e pusă oricui se nimereşte în cale: ce-nseamnă iubirea, sau ce este a iubi? Răspunsurile sunt dintre cele mai diferite, de la hilare la stupide, de la onomatopeice - la sublime, de la copilăreşti, la profesorale sau ideologice. De cîteva ori apare preotul şi teologul Alexandr Men' (1935-1990), care a fost asasinat în amurgul comunismului, iar la acea vreme devenise un soi de reper al lumii intelectuale şi culturale sovietice. 


Aceste cronici filmate curg printre mici bijuterii filmice, inpirate de scrieri literare semnate de Ion Druţă, Avenir Zack, Isaja Kuzneţov, Yuri Kazakov, V. Sapojnikov. Sunt patru scurt-metraje despre iubire, care se leagă organic atît între ele, atît prin "cizelura" regizorală, cît şi prin alegerea textelor, interpretate foarte bine de mari actori sovietici, printre care aş pomeni pe Andrei Mironov, Alisa Freindlich, Lev Kruglyi, Svetlana Svetlicnaia, Valentin Nikulin, Marianna Vertinskaia, Elisaveta Nikişihina, Mihail Bădicheanu, Antonina Leftii...

 

Desigur, de interes maxim este secvenţa despre iubirea basarabeană. Pentru felul în care este ecranizat Ion Druţă, pentru minunata actriţă Antonina Leftii (n.1945), născută în Camenca basarabeană, şi emigrată în îndepărtata Australie, pentru secvenţele documentare luate în satele moldoveneşti, la nunţi, pentru felul în care arată Nistrul strălucitor după o noapte de iubire!

 

ljubit.Antonina-Leftii.jpg

Antonina Leftii în: "A iubi ".

 

Se poate povesti cu de-amănuntul fiecare povestioară imaginată şi regizată de Kalik, şi acest lucru ar fi pasionant şi util. Doar că nu asta-mi propusesem în postarea de azi. Doream să semnalez şi să invit la vizionarea acestui film minunat. Cît mai multă lume. Filmul este cu adevărat - epocal, istoric. Căci se spunea cu oarece emfază în era sovietică - că nici iubire, nici sex nu există în URSS. Dar unde dispăruseră acestea, dacă oameni erau? S-au ascuns în filme, poezie, muzică, literatură, serate dansante, în Gulag chiar!

 

Filmul lui Kalik este o dovadă în acest sens, tocmai de aceea nici nu a avut un destin prea fericit, după 1969 el nu a mai putut fi văzut pe ecrane. Se spune că versiunea originală nu a putut-o reconstitui nici regizorul însuşi. În 1990 acesta a restaurat filmul din ce a putut găsi în arhive şi printre materialele proprii. Şi este diponibil în domeniul internautic rusesc. 

 

 

A iubi - de Mihail Kalik. Calitatea imaginii lasă mult de dorit, dar un film bun transmite emoţiile necesare dincolo de vremi şi de intemperii ideologice.

Partager cet article
Repost0

commentaires

V
<br /> F.bun comentariul tău, Vitalie! Mulţumesc!<br /> <br /> <br /> <br /> Bine punctat episodul cu "castrarea" sexualităţii, cei doi se vedeau la Moscova pentru cîteva ore, iar acestea trebuiau umplute de libido, de carnalitate - nu de vorbe, acestea se consumau şi<br /> prin scris, telefon, telegrame etc. Dar lumea de atunci nu oferea această şansă, nu stimula dezlănţuirea sexuală...<br /> <br /> Da, moldovenii sunt proiectaţi în mitic, în ancestral - inclusiv cu secvenţele documentare, scoaase probabil de la arhive. Curios este că dacă ne-am opinti acum să găsim aşa ceva ar fi greu de<br /> depistat, dar datorită filmului lui Kalik avem acces intemediat la un set documentar de o inestimabilă valoare.<br /> <br /> Problema cu Alexandr Meni este simplă: evreu convertit la ortodoxie! Asta l-a făcut foarte "gustat" de evreimea intelectuală sovietică, unii<br /> dintre ei s-au convertit la pravoslavie. Asta pe de-o parte, pe de alta, Meni a pregătit cumva terenul unei largi discuţii despre locul religiei în societatea contemporană (cineva spunea mai<br /> deunezi aici despre primitivismul judecăţilor lui Meni din acest film, dar nu-şi dădea seama de faptul că părintele făcea o simplă catehizare!!!). Nimeni nu vrea să priceapă că pentru a vorbi<br /> despre lucruri de profunzime în teologie şi credinţă, trebuie să începi cu ABC-ul acestui domeniu....Cu chestiuni cît se poate de fireşti, de incipiente.<br /> Despre sex se vorbea numai în termeni rudimentari, deloc ştiinţifici, ei bine Kalik îl pune pe Meni să vorbească măcar despre credinţă şi despre problema cuplului în termenii unei ordini şi a<br /> unei logici a unui sistem de referinţă, care din fericire mai funcţiona. Uneori cu mari dificultăţi, dar niciodată nu a fost interzis!<br />
Répondre
V
<br /> L-am vazut zilele astea. Tare fain.<br /> Cateva lucruri:<br /> - Bucata moldoveneasca e oarecum "orientalista". Adica exotica. Un fel de "indieni"ai URSS. Nu e doar cadrul rural in care se desfasoara actiunea, Ci si niste lucruri ce au fost subintelese.<br /> Ca sexul in contextul traditional moldovenesc e urmat in mod obligatoriu de casatorie.<br /> Nu am la indemana cercetari ale sexului in Moldova anilor 60 dar, din cate imi amintesc, trilogia lui I.C. Ciobanu mistuie de sexualitate, si nu neaparat toata conjugala.<br /> Ca satul moldovenesc e imobil, scos in afara vremii si de asta "traditional si idilic". Prin contrast celelalte bucati sunt foarte contextualizate si sensibile la vanturile epocii.<br /> - Dupa mine sceneta cea mai reusita este cea a cuplului ce-si cauta un mic spatiu "propriu" pentru a-si prelungi o intimitate dar aranjamentul existent al institutiilor sociale nu le ofera<br /> aceasta sansa. Ba hotelul nu are locuri (pentru ei, caci receptionistul are grija sa calmeze pe Cineva la alt capat al telefonului ca replica Locuri nu-s! nu a fost folosita pentru el), ba<br /> parcurile sunt supravhegheate de militieni, ba intrarea unui bloc este supravegheata de o femeie-maturator. E multa critica aici: ceea ce nu incape in sistemul socialist, indiferent de retorica<br /> sa emancipatoare, sunt trairile si emotiile "firesti". Ele sunt supravegheate, ritualizate, incarcate de coduri. Desi niciuna din aceste institutii (politia, sistemul de hoteluri, maturatorii) nu<br /> se ocupa in mod direct de supravegherea sexualitatii cetateanului sovietic toate impreuna contribuie la controlul acesteia.<br /> - Curioase si inserturile lui Men, preot ortodox, in filmul realizat de un evreu. Drept ca textele ce introduc scenetele sunt preluate din Cantarea Cantarilor (comuna atat crestinismului si<br /> iudaismului) si totusi.<br />
Répondre