Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

18 septembre 2012 2 18 /09 /septembre /2012 21:43

Ceramista Esther (Fira) Grecu, născută Brik, a trecut la cele veșnice acum 20 de ani, în 21 iulie 1992. Este înmormîntată la cimitirul central din Chișinău, alături de ea sunt osemintele celui care i-a fost tovarăș de viață - pictorul Mihail Grecu (1916-1998). În această vară toridă fiica lor, ceramist și istoric de artă, Tamara Grecu-Peicev a publicat în limba rusă un articol, în revista evreiască Dor le Dor, care are aerul unei evocări istorice foarte necesare.

Încerc să rezum anumite date din acest text, pentru că, în linii mari, acestea sintetizează destinul minunatului cuplu de artiști, care a însemnat enorm pentru metabolismul vieții artistice din Chișinăul anilor 1960-1980.

DSCN8642.JPG

Aflăm, bunăoară, că scriitorul Aureliu Busuioc o numea pe Esther ”o aleasă a artelor frumoase...și chiar și astăzi, după multă vreme după ce ne-a părăsit, o consider o aristocrată”. Ion Ungureanu îi aprecia enorm contribuțiile de scenografie la Teatrul Luceafărul. Cînd l-a cunoscut pe Mihail Grecu, Esther se afla cu familia și sora la București, și ambii erau studenți la Academia de Artă de acolo, la secția pictură. De curînd, adaogă Tamara Grecu, a dat peste un set de fotografii, datate 1942, pe spatele cărora se aflau însemnări lăsate de mîna Estherei, adresate lui Mihail, din care reiese că tînăra de doar 23 de ani îi spune soțului său că va deveni un mare artist. Și asta într-o vreme în care viitorul nu avea culori prea promițătoare, era în plin război...iar ea se afla undeva departe de casă, în evacuare, pe Volga.

La întoarcerea în Basarabia, după acest episod dramatic, ambii își continuă studiile la Chișinău, dramatic întrerupte în 1940. În toți anii grei ai comunismului Esther a fost un sprijin și un povățuitor pentru Mihail Grecu, într-o vreme în care pictorul era persecutat, hărțuit și subestimat la el acasă - în timp ce în străinătate și la Moscova, era considerat un talent uriaș, o personalitate independentă și dărutită.

Prin anii 1950-1960, Esther s-a apropiat de ceramistul Serghei Ciocolov (1892-1977) -  o personalitate unică în contextul artelor decorative din RSS Moldovenească; ambii au redescoperit arta prelucrării lutului, apropiindu-se de străvechiul meșteșug al țăranilor Basarabiei. Mergeau împreună în diverse sate unde acest meșteșug era încă viu, creînd opere culte alături de cei care îl dețineau din moși-strămoși. Tamara Grecu își amintește că, uneori, mama ei o lua cu ei. Din păcate, atmosfera din acei ani, la nivel oficial era diferită decît starea lor de spirit, și arta pe care aceștia o creau era prost receptată. În aceste condiții, casa soților Grecu a devenit un loc al întîlnirii intelectualității, o veritabilă școală, iar ca să nimerești acolo însemna să susții un examen serios...La sfatul mamei sale, Tamara Grecu a studiat ceramica în Estonia, iar corespondența lor era exclusiv în limba română.

 Esther cunoștea bine și aprecia literatura franceză (născută la Constantinopol, ea a făcut Liceul Francez din Chișinău), cea română și rusă; unul din oamenii cu care lega discuții aprinse despre literatură era scriitorul Vasile Vasilache. Ea îl numea un ”mistificator”!

Anul trecut a apărut catalogul Esfira Grecu, prilejuit de apropierea momentului comemorării celor două decenii, de cînd ne-a părăsit artista. Această publicație se constituie într-o minunată recuperare a unui minunat om, a unui important artist ale cărui calități și contribuții încă mai trebuie să le redescoperim. Pe îndelete. Cel puțin noi, cei mai tineri. Pentru că destinul ei a însemnat o pagină consistentă a istoriei artei din spațiul dintre Prut și Nistru. Iar acest lucru nu poate fi nici trecut cu vederea, nici ocultat.

foto: Rafinata piatră de mormînt a Estherei Grecu © vladimir bulat, 27 noiembrie 2011.

 

Nota bene: am adoptat în acest articol numele oficial al artistei, Esther, așa cum apare acesta ortografiat pe piatra funerară, ultimul popas al trecerii sale pe pămînt.    


  

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Necropolistică
commenter cet article

commentaires

trecator 21/09/2012 00:58


Inclin sa cred ca in acea epoca chiar nu conta confesiunea!

Vladimir Bulat 19/09/2012 16:10


Nu e singurul caz!


Bunăoară, Lazăr Dubinovschy este şi el înmormîntat la Cimitirul Central, ortodox. Nu ştiu ce să spun în această privinţă...poate că ambii s-au convertit la creştinism? Sau în acele vremuri nu
conta?

harcea-parcea 19/09/2012 12:01


Numele de Brik nu este evreiesc? Cum de este inmormintata madame Brik la un cimitir ortodox, asa este acesta, Central?