Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

17 novembre 2009 2 17 /11 /novembre /2009 16:33

Cred că Tirana trebuie să o vizitezi dacă tot ajungi în Albania, dar cel mai bine e să intri noaptea în oraș. E spectaculoasă cu adevărat intrarea dinspre autostrada Durres-Tirana, unde orașul începe mult înainte să intri în el, pentru că mulțimea de spații comerciale, depozite și proximitatea aeroportului fac această descindere mai umană, mai binevoitoare. Imediat ce ai intrat în Tirana bulevardele slab luminate te aduc repede în Piața Skanderbeg, poate locul cel mai spectaculos al urbei. Lumina slabă anulează contrastele, ascunde griul, amână macabrul...
Piramida din zona centrală a orașului, concepută pentru a înveșnici memoria lui Hoxha, după moartea acestuia în anul1985, este acum o ruină, și simbolizează mai degrabă adevărata atitudine a albanezilor față de propriul trecut! O minunată descriere a contextului apariției acestui hidos monument o putem afla în romanul cu același nume al lui Ismail Kadare.   

În plină zi nu mai redescoperi farmecul nocturn al capitalei; fardul a picat! Devin vizibile cutele, decrepitudinea, craclurile, vehemența asurzită a trecutului cumplit...Orașul acesta a devenit capitală prin 1922, doar pentru că se afla în centrul țării. Altfel, orașul este o fantomă, un simulacru urban, cu mai multe răni decât forme frumoase și lucruri de reținut. Procesul de ”colorizare” este de dată recentă, după anul 2000 artistul vizual Edi Rama -- actual lider al Partidului Socialist din Albania -- a propus această înviorare artificială și forțată a chipului tenebros și glacial al orașului.  

Părerile despre această cosmetizare a fațadelor din oraș sunt împărțite; ”colorizarea” place mai mult străinilor, dar îi impresionează mult mai puțin pe localnici, inclusiv pe intelectuali. Primii vin și se duc, fotografiază -- ca mine, dealtfel -- înțeleg prea puțin din impactul adevărat al acestei intervenții peste mizeria lăsată de regimul lui Enver Hoxha, tiranezii însă trebuie să suporte zilnic prezența și duplicitatea acestora, cei mai sensibili înțelegând că prea puține s-au schimbat în mentalitatea și infrastructura acestui oraș. E un experiment nu tocmai benefic.

De pildă, cartierul Blloku, perimetrul fostei nomenclaturi albaneze, unde locuiau toți sus-pușii regimului, inclusiv dictatorul cu familia, a rămas aproape neschimbat -- în afara parterului blocurilor mizere, și niciodată finisate după minimele standarde ale secolului XX. E o suprafață urbană mai mare decât cartierul Primăverii din București, și a fost desecretizată în 1991, după care și oamenii de rând au putut călca pe acele străzi, altădată rezervate exclusiv nomenclaturii comuniste. Acum aici sunt numeroase cârciumi, baruri, restaurante, fast-foods, cluburi de noapte, hoteluri etc. Se pare că pe piața imobiliară spațiile locative sunt aici foarte scumpe, deloc tangente cu calitatea construcțiilor sau a confortului interior. Poate că după căderea regimului au apărut și aici caloriferele, apa fierbinte, ușile la intrarea în blocuri. Firește, s-au construit destule imobile noi, și s-au inserat printre cele lăsate de vechiul regim. Dar în mare impresia despre Blloku este deplorabilă, ca să rămân pe o notă eufemistică...

În piața Skanderbeg -- Moscheia Et'hem Bey. E unul din cele mai frumoase locuri din întreaga Albanie, unul din simbolurile rezistenței islamice. De aici, dealtfel, se spune, a și început procesul de demontare a regimului comunist din Albania. În fața acestei moschei s-au adunat primii studenți care au scandat împotriva regimului criminal și atroce.

În zilele de Ramazan mulți practicanți vin la moschee pentru rugăciune, mulțimea care nu încape în interiorul locașului îngenunchează pe covoarele întinse pe laturile acestuia. Strada se umple de credincioși, deși religia în general în Albania nu este foarte populară. Statisticile afirmă că peste 70 % din locuitorii țării sunt agnostici!

Este foarte adevărat că aceste intervenții cromatice împrospătează fațadele blocurilor comuniste, dar ”grimasa” aceasta nu poate schimba sau înlocui stringenta necesitate a confortului, și minima aură a civilizație contemporane. În locul culorilor, cred, tiranezii ar avea nevoie de gaze, apă caldă, termoficare; procese care au loc într-un ritm deosebit de lent, greoi, preferențial, defectuos...

Stridența cromatică crează fantoma spectacularului. Orașul rămâne astfel o decorațiune teatrală, o butaforie hâdă, un fals urban. Trotuarele și spațiile verzi sunt morganatice, mai degrabă convenționale, delăsate la voia întâmplării și naturii, decât repere clar delimitate. Bălăriile cresc peste tot, copacii tineri încă nu și-au definit individualitatea. În iureșul acesta biologic aproape că nu reușești să conjugi virtuțile cosmetizărilor de dată prea recentă.  

O prezență deloc accidentală pe străzi sunt și clocharzii locali. Pe fundalul parcului de autoturisme luxoase, și a ritmului de viață glamuros a unei puțin numeroase pături sociale, imaginea lor este cu atât mai jalnică. Cu toate acestea, nu am văzut ca cineva să cerșească; prezența sărăciei și mizeriei deși e omniprezentă -- nu este agasantă, nici insistentă. E suprinzător cum un primar socialist (același Edi Rama) nu reușește să dea o șansă nouă acestor oameni, care fac din Tirana un loc și mai gri decât ar fi, poate, fără prezența lor. Nu sunt un simulacru, ci o realitate vie. Probabil că tot latentul capitalism e salvarea lor!


La Tirana înțelegi poate cel mai bine ce a însemnat Zidul Berlinului...pentru întreaga omenire, și pentru berlinezi în special.  

P.S. Nu este prea lesne să găsești imagini fotografice din Tirana ”epocii concentraționare”, de accea reperând una am găsit cu cale să o alătur acestui grupaj contemporan, pentru a se vedea contrastul zdrobitor, între atunci și acum. Fotografiatul era și el sub controlul statului, probabil că și numărul aparatelor era foarte strict reglementat și monotorizat. E o minune că acest document a ieșit de la naftalină!
Sursa acestei imagini: http://shqipfoto.livejournal.com/ Cozile îmi amintesc de atmosfera românească, doar că parcă mai sumbră.

Partager cet article
Repost0

commentaires

philip o ceallaigh 24/11/2009 15:23


Mi-au placut pozele din Tirana foarte mult.


vipera 21/11/2009 01:52


Pur si simplu SPECTACULOS ce am vazut!

merci pentru explicatii.


Constantin Hostiuc 20/11/2009 07:11


Tare - capitalistule, ai fost la comunisti, ai? Eu stiu doar doua informatii, care si pentru noi, romanii comunisti, circulau ca legende: prima e ca la ei, pana la caderea comu'istilor, toate
masinile apartineau statului, chiar daca tu le plateai - iti puteau fi rechizitionate oricand si 2. ca ideea de biserica reusise sa fie cu totul eradicata, de la fizic pana la orice tip de educatie
care ar fi amintit de asa ceva, cat de firav. Drept pentru care, sarmanii, la ei va fi muuuult mai greu - pen'ca la noi, chiar daca unii ca mine se fac doar ca sunt crestini, din cand in cand ii
mai apuca mila; insa daca tu, albanez, ai fost crescut fara ideea de mila...


trecator 19/11/2009 15:52


Cu astfel de materiale chiar ca vei reusi sa schimbi perceptia oamenilor despre acea tara, stiuta doar ca un taram al vulturilor! Ai vazut vulturi pe acolo?

De curand am descoperit un albanez foarte paradoxal, care a scris biografia sotiei lui Hoxha, si care volum l-am vazut anuntat la Humanitas! Buna sincronizare. Pacat ca s-a terminat
"serialul albanez"


cristina 19/11/2009 14:33


Tare bun comentariul! Ai punctat foarte pertinent si nuantat contrastele Tiranei.