Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

10 décembre 2010 5 10 /12 /décembre /2010 18:17

S'a vorbit insistent şi consistent despre "teribilismul" filmului rusesc din ultimii ai ani, de la Alexei Balabanov la Nikolai Homeriki, şi nu în ultimul rînd la Alexei Gherman Jr., dar toate discuţiile acestea nu au atins cote maxime, la limita paroxismului, decît atunci cînd tînărul regizor de teatru, Vasili Sigarev, nu a făcut primul lui film de lung metraj -- Titirezul ("Волчок", 2009, 86 min.), scenariul acestuia fiind publicat încă în 2006, într-o revistă literară din Siberia, "URAL"(nr. 4). Naraţiunea are 13 tablouri, iar această cifră nu prevesteşte nimic îmbucurător. Dimpotrivă. 

 

volchok

În acest film personajele nu au nume, ci doar apelative, şi se mai aude din cînd în cînd vocea din off, este vocea "fetiţei". Asistăm la povestea dură a acesteia, ca victimă a propriei mame -- care se crede mereu tînără, potentă, şi care doreşte să-şi "trăiască viaţa", fără acest tangaj existenţial: a cincea roată la căruţă, "fetiţa" sa din flori, pe care o născuse practic pe banca acuzaţilor! Iubirea copilului pentru "mama" sa creşte pe măsură ce este mai respinsă, înjurată, batjocorită, ignorată, violentată. "Mama" este un specimen fără astîmpăr, rea-de-muscă, beţivă, nesuferită, rece, şi, la limită, chiar lesbiană -- nu se abţine de la nimic: îşi iroseşte la cote maxime existenţa, efervescent, fără remuşcări, fără ruşine, fără emoţii. Nu ştie nici ea ce anume caută, căci nu are un dialog cu nimeni. La un moment dat îi dăruieşte fetiţei sale un titirez, iar apoi îi povesteşte că a fost găsită într-un sac aruncat în cimitir, că era acoperită toată de păr şi schelălăia...era un pui de lup. O mică digresiune se impune.

 

În limba rusă "volciok" înseamnă titirez, sfîrlează, iar vocabula aproape omonimă, "volcionok", semnifică un pui de lup, lupuşor. Sensul profund al acestei omonimii, şi această simbioză a simbolurilor construieşte întreaga dramă -- precum puiul de lup, prin luptă şi perseverenţă, urmîndu-şi menirea, mereu repetitiv, devine acel temut animal de pradă, tot astfel "fetiţa" noastră nu se îndoaie, şi nu ezită o clipă în iubirea sa pentru "mamă", chiar dacă aceasta nu-i arată, niciodată, niciun dram de afecţiune sau căldură maternă. "Bunica" şi "sora" mamei sunt femeile care o cresc şi-i stau alături, în timp ce "mama" dispare cu anii, hălăduieşte prin lume, dar revine, tot mai ruinată, mai puţin frivolă, dar şi mai puţin apetisantă...Revine cînd "fetiţa" a devenit "adolescentă", dar e la fel de consecventă în sentimentele sale pentru cea care i-a dat viaţă, dar nu i-a oferit nimic mai mult, decît umilinţă, monotonie şi o continuă aşteptare.. Titirezul rabdă şi se roteşte, şi o face continuu la fel, pînă la neclintire. Pînă la ultima suflare. Refuzînd orice compromis.

 

Regizorul Sigarev analizează atent limitele umanului, a maternităţii, a purităţii copilăreşti. Ceea ce nu mai este cu putinţă la cei maturi, devine firesc la copii: iubirea necondiţionată, simplă, inexplicabilă. Cred că singura dată cînd chipul "mamei" a fost atins de umbra tristeţii a fost în momentul în care află că fata ei fusese lovită de o maşină, în plină stradă, cînd încerca să-şi ajungă în goană "mama". Dar era noapte, şi camera nu s-a apropiat de acest chip... Noi nu-l putem vedea. Din scenariu aflăm însă că e singura dată cînd "mama" a suspinat şi a plîns cu hohote.

 

Filmul acoperă întreaga dramă în mantia ploii. Ploaia e expiatorie. Chiar şi cînd e rece.

 

volchok1.jpg

În imagini: "mama" -- Jana Troyanova; "fetiţa" -- Polina Plucek.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article

commentaires

Roman 13/12/2010 16:59



Am vazut ieri filmul. Foarte rusesc - tulburator de dramatic si tulburator de frumos.


Ca de obicei, avem ce invata de la ei. In Romania se fac poate filme la fel de dramatice. Capitolul fumusete insa e ignorat cu perseverenta