Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

28 avril 2013 7 28 /04 /avril /2013 06:33

 

Arta-internationala-0581.JPG

Acesta este unul dintre monumentele cele mai semnificative ale Bișkekului, și printre lucrările care i-au conferit faima unui sculptor de primă mînă din această țară, lui Turgumbay Sadîkov (n. 4 noiembrie 1935).

 

Ansamblul sculptural Luptătorilor Revoluției a apărut în anul 1978. Pentru acesta i s-a conferit întîi titlul de artist al poporului din RSS Kirghiză. Astăzi, este una din cele mai influente și puternice voci din cultura Kîrgîzstanului, deși arta nu mai pare a avea ponderea și importanța avute din era sovietică! Tot atunci se spunea că în republică există doi oameni de cultură importanți, Sadîkov și Aitmatov. Acum a rămas doar Turgumbay Sadîkov, celălalt s-a alăturat strămoșilor săi din veac...

 

L-am cunoscut printr-un istoric local, specialist în istoria și spiritualitatea kîrgîzilor, care mi-a aranjat rapid o întrevedere cu aproape intangibilul artist. M-a primit în biroul său din muzeul quasi personal (pentru că nu am văzut pe acele două nivele decît lucrări semnate de acest artist), deși plăcuța de la intrare ne anunță că este ”muzeul metodic al Academiei Naționale de artă a Kîrgîzstanului”. Dacă e așa, trebuie să înțelegem că arta lui Sadîkov este declarată un canon de urmat pentru oricine face artă, mai ales sculptură, în Kîrgîzstan?

Arta-internationala-0002.JPG

I-am solicitat un interviu. A primit cu bucurie. Am pornit discuția de la faptul că numele lui a figurat printre semnatarii comisiei de recepție a monumentului lui Mihail Vasilievici Frunze, sculptat de Lazăr Dubinovschi, în 1967, în or. Frunze, actualmente Bișkek. Și, deci, l-am întrebat dacă l-a cunoscut atunci pe maestrul moldovean. Mi-a răspuns că nu, pentru că era la Moscova, atunci cînd Dubinovschi venise să monteze și să dezvelească monumentul marelui om de stat. Dar îi cunoaște opera!


Firesc, am trecut la întrebări legate de propria operă. Și am început cu monumentul cel mai semnificativ al creației sale - grupul sculptural dedicat eposului străvechi Manas (primele două ilustrații).

 

Turgumbay Sadîkov:  ”Acolo, întreaga piață și proximitățile imediate s-au conceput în chip unitar, ca ansamblu, compact - Filarmonica, piațeta, drupul celor 4 manasci, compoziția cu cele 3 figuri: Manas, Kanîkei (consoarta lui Manas, dreapta), Bakai (înțeleptul, mentorul lui Manas, stînga), decorația interioară și exterioară a Filarmonicii, toate au fost elaborate la Moscova, împreună cu arhitectul  moscovit A.I.Pecionkin. Este un tot întreg”.

 

L-am întrebat pe sculptor dacă a folosit pentru partea centrală a compoziției ideea luptei Sfîntului Gheorghe cu balaurul, din iconografia creștină...ca model.

Arta-internationala-0660-copie-1.JPGTurgumbay Sadîkov:  ” Este o altă abordare, decît în icongrafia creștină, în cazul figurii ecvestre a lui Manas. Balaurul are o altă semnificație, plus de asta regimul luministic, care se schimbă mereu, construiește o altă percepție a acelei înfruntări...Calul aici zboară.

 

Apoi, am adus vorba despre monumentul Luptătorilor Revoluției, care s-a elaborat de-a lungul mai multor ani, ca urmare a unui concurs unional, pentru care au figurat sute de propuneri, venite din întregul URSS.

 

Turgumbay Sadîkov:  ” Ăsta a avut o lungă istorie, un concurs la nivel unional. O confruntare deschisă la care au participat artiști din fostul URSS. În spațiul expozițional Manej, din Moscova, s-a făcut o imensă expoziție, unde s-au expusunde s-au expus peste 500 (sic!) de propuneri-proiecte.

 

Lucrarea noastră a ocupat locul II atunci, după care s-a mai organizat o etapă, pentru care s-au selectat 12 proiecte. În cele din urmă această lucrare a avut undă verde, pentru a fi realizată - declarată cîștigătoare în ultimă instanță... La finalul acestei curse am fost răsplătit cu Premiul Lenin.

 

Arta-internationala-0590.JPGStatul sovietic dădea comenzi, organiza concursuri, supraveghea lucrările de elaborare și instalare a monumentelor etc. Acum nu mai există decît comenzi private, prin urmare, niciun for tutelat nu există,  care să le supravegheze. Lucrările din spațiul public sunt la voia întîmplării. Presa e liberă să scrie orice, UAP e neputiincioasă, iar artiștii dau curs oricărei propuneri sau solicitări - care vin din partea unui comanditar...”

 

La ce lucrați acum?

 


Turgumbay Sadîkov:  ”Este o lucrare de suflet, mă concentrez de mai mult timp asupra ei. Este vorba despre o serie de busturi ale unor personalități ale culturii kîrgîze. Nu este o comandă. Am mai avut ocazia să fac un monument El-Kutu (1995), cu multiple personaje ale istoriei și culturii noastre. Dar se pare că acest ansamblu nu a avut o soartă prea fastă

 

De fapt, acest monument este ca și distrus, căci toate cele 12 figuri în mărime naturală de pe o parte și altele 14, de pe verso - au dispărut toate, rămînînd în picioare doar stabilopodul-soclu din beton, vopsit într-o culoare nu foarte prietenoasă, aș spune chiar supărătoare. Cînd am văzut această vitrină pentru prima oară, mi-am zis, ce post-moderni sunt oamenii ăștia...Era doar o confuzie.

Arta-internationala-0510.JPGGreu de priceput cum într-un oraș în care relicvele trecutului, ale erei leninist-socialiste, sunt bine mersi la locurile lor și pe soclurile cele vechi, uite, că un monument ridicat cu nici două decenii în urmă a avut deja de suferit. Cred că la mijloc este, pe de o parte, faptul că anumite personalități dintre cele ce erau prezente în acest ansamblu (ex-președintele Askar Akayev, de pildă) au căzut în disgrația opiniei publice, iar pe de altă parte, însuși sculptorul nu este prea iubit de contemporanii săi, se pare. Cert este că Sadîkov însuși nici nu știe care este starea sănătății monumentului. Mi-a spus, că de acolo au dispărut cîteva figuri, dar că în curînd vor fi repuse la locurile lor...Eu știam deja că lucrurile nu stau tocmai așa, dar am hotărît să nu-l contrazic pe maestru. Ce rost avea?

 

Autodeclarat  ”academician”(doar în virtutea faptului că este rector al Academiei Naționale de Arte Plastice a Kîrgîzstanului), sculptorul Turgumbay Sadîkov pare a trăi confortabil într-un turn de fildeș, care deși e conștient că vremurile s-au schimbat radical, irevocabil, visează și mai speră la gloria, recunoașterea și unicitatea poziției sale de artist, de altă dată.  În continuare beneficiază de comenzi grase, în țara sa, dar și în străinătate. Chiar dacă, în interviu de mai sus, a deplîns lipsa importanței tutelare a statului.


Arta-internationala-0109.JPGAcum tot la comenzi de prim rang are parte. În anul 1999 a dezvelit statuia legendarei balerine Bubusara Beișenalieva (1926-1973), în 2002 a turnat monumentul lui Yusuf Balasagîn (sec. al XI-lea),  iar în 2003 a avut onoarea ca statuia Erkindik să fie instalată în Piața Ala-Too. În 2011 aceasta din urmă a fost demontată, pentru a se pune în locul ei un alt monument - al lui Manas, astfel că pe aceeași arteră a orașului, Chui (Проспект Чуй), se află două monumente ecvestre dedicate eposului Manas. Două monumente, doi autori, două epoci - o singură temă. Oricît de mare și de importantă ar fi aceasta, repetarea ei la mică distanță - demonetizează sensul, pulverizează importanța, minimalizează orice idee; care devine caducă, neproductivă...

 

Se spune că demontarea statuii Erkindik ține, în esență, de machismul societății kîrgîze contemporane, în care femeia face pasul înapoi, o anume revenire a supremației clanului, a neamului din care faci parte, aceasta contează mai mult decît talentul, meșteșugul, pregătirea profesională, iar cel mai important e să fii bărbat. Or, figura Erkindik reprezenta o tînără femeie, aurită care ținea în mîna stîngă tunduk-ul (= gura de aerisire și iluminat a iurtei; reprezintă o circumferință cu cîteva traverse încrucișate). E drept, e greu de înțeles această soluție plastică a autorului, dar e clar că formula asta artistică a deranjat pe cei care formulează și generează decizii.

 

A doua zi m-am revăzut cu maestrul Turgumbay Sadîkov, care m-a chemat să-mi ofere cîteva publicații despre arta monumentală a Bișkekului, precum și o monografie editată în 2005 (autorul textului introductiv: L.A.Prîtkova). Mi-a scris, cu pixul, pe ea următoarea dedicație: Pentru Vladimir, să aibă parte de mari reușite creatoare. Bișkek, 9 aprilie 2013

Arta-internationala-0582.JPG

Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013.        

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article

commentaires

vladimir b. 29/04/2013 23:48


Mda, sau ca în Zbor de-asupra unui cuib de cuci...unde tot o premoniție a Apocalipsei este.


În care eu nu cred. Apocalipsa e în fiecare zi, și niciodată! Cum au existat, se spune, mai multe geneze ale lumii, greu de crezut că sfărșitul va fi doar unul. Se împăunează această omenire, că
va fi cea care va stinge lumina! DAR, nu va fi, desigur așa...


Și monumente vor apărea, iar cele vechi - vor dispărea. Ciclic se întămplă totul sub această lună & acest soare)))

alysyx 29/04/2013 23:41


Era,fireste o ironie.Am uitat de ghilimele.Dar poate ca dupa post modernism care fost marcat din cate stiu de deconstructivism,dupa apocalipsa omogenizarii si a globalizarii,se va ivi vreo
speranta postapocalipsa.Poate,ca in "imparatul mustelor",o instanta superioara va opri rinocerizarea.Sau poate vom reveni la normal dupa o perioada de orbire,ca in cartea lui Saramango si alte
carti care vestesc sfarsitul.

vladimir b. 29/04/2013 23:17


@alysyx,


de unde atîta exotism în SUA? Mai degrabă e vorba despre o paradoxală lipsă de imaginație & diversitate. Lumea globală impune OMOGENIZAREA, nu un caleidoscop de opțiuni! Dar asta e o altă
temă complexă...


Acum vorbeam despre monumente, despre cum se poluează spațiul public. Încă ne putem OPUNE, dar cît o vom putea face? La nesfîrșit, sigur, nu! OMOGENIZAREA ne va face pe toți să gîndim la fel, în
limitele impuse de sistem...Nu e prea veselă perspectiva viitorului


Zombificarea & renocerizarea le-au ”proorocit” atît Eugen Ionescu, cît și George Orwell...

alysyx 29/04/2013 17:38


Aveti dreptate.Nici eu nu cred in sacrificiu.Acestea sunt concepte inculcate de altii.Spusesem "poate".Este important totusi,ca un ochi de veghe  sa ne ajute sa intelegem care sunt bataliile
care merita si,cu echidistanta si nepartinire ,sa ne explice ce putem spera de la viitor si care este contributia noastra ca
oameni,in ce sa credem.Tinerii ca noi ,datorita entuziasmului, se pierd d e multe ori in proiecte care nu duc nicaieri sau,mai rau, doar fac mai multa publicitate cui nu trebuie.Lipsa de valori
duce la dezorientare ,iar acesta este un beneficiu pentru unii,care conduc entuziasmele pe cai gresite.Cu toii cauta catre America,acela este exotismul lor.

vladimir b. 29/04/2013 16:57


Provocările? Poate. Dar nu sunt un scop în sine...O consecinţă.


Mai degrabă am simţul purităţii lucrurilor. Dacă mi se îngăsuie să mă exprim astfel.


Nu ştiu ce să spun în privinţa "generaţiei de sacrificiu". Eu cred că este o construcţie recentă - formularea asta, şi a apărut în post-modernitate, ca o un soi de eufemism pentru neputinţa de a
face faţă unor circumstanţe care ne depăşeşc...


În general, nu mă angajez în bătălii pe care le consider din start pierdute. Nu e logic, oare, asylyx?