Concours

Liens

Recommander

Acum un an se deschidea la Jewish Historical Museum din Amsterdam expoziţia From Dada to Surrealism - Jewish Avant-Garde Artists from Romania, care a fost itinerată apoi la Israel Museum, din Ierusalim, iar în acest an se va putea vedea şi la Bucureşti. Atunci nu bănuiam că o mică şi ambiţioasă galerie pune la cale un fel de retrospectivă Marcel Janco (Iancu) la Bucureşti. 

 

Colors Art Gallery a cîştigat pariul, a oferit una din cele mai neaşteptate suprize ale anului - o expoziţie demnă de orice muzeu de artă contemporană din această lume: Un visionnaire de l'art moderne. Marcel Janco, 1895-1984

 

Catalog Marcel JancoExpoziţia s-a realizat în perioada 25 mai-15 iunie la Swan Office&Technology Park din Bucureşti (Pipera). Pentru acest proiect, la care a contribuit în chip esenţial familia Janco, s-a editat şi un consistent catalog de 128 de pagini, în care a fost cuprinsă etapă cu etapă opera aceestui artist unic în felul său. De fapt, catalogul vine să întregească imaginea lui Marcel Janco, preocupat aidoma unui artist renascentist de mai toate laturile expresiei plastice: pictură, scenografie, arhitectură, grafică, colaj, afiş, sculptură etc. Aceestea toate au fost prezente şi în expunerea de la Swan.

 

Şi pentru a-l pune pe Janco într-un context mai amplu, pe de o parte al epocii, iar de cealaltă - printre cei afini ai săi, organizatorul (Lucian Georgescu) a creat un colţ bricolat cu lucrări ale celor care i-au stat alături în atmosfera de maximă emulaţie, pe care ei au denumit-o DADA.

 

Dacă lucrurile de mai sus sunt oarecum cunoscute, atît prin publicaţiile şi expoziţiile anterioare dedicate maestrului, cît şi din bibliografia referitoare la avangarda istorică, este cel puţin un aspect al operei lui Janco despre care expunerea actuală relatează în premieră: grafica erotică a anilor 1930-1940. De fapt, la o atentă scrutare aceste desene (creioane colorate, peniţă) înfăţişează mai degrabă scene obscene, pornografice, aspecte destinate uzului privat, ochiului ascuns..."amoroasei nerozii", cum s'ar exprima Eminescu. Par de-a dreptul ilustraţii la aceste versuri ale aceluiaşi copleşitor poet: " Al ei suflet se topeşte de-ntunericul molatec, / Simte pare c-o pătrunde un piron roş de jeratec, / Ce-o omoară ş-o turbează, o-ndeliră ş-o sfâşie. / Ochişorii şi-i închise, ca topită stă acuma, / Şi în vocea ei muiată pipăieşte nenţeles. / El o mângâie, o-ncredinţă, că de cer a fost trimes / Şi menit ca s-o iubească şi să-i joace dulcea glumă." (Antropomorfism, 1875).

 

Pare incredibil cum acelaşi spaţiu cultural poate da corespondenţe literare şi vizuale de aceeaşi intensitate, la intervale mari de timp, şi din care să nu lipsească nota asumat ludică, dacă nu chiar satirică, pe alocuri. Desenele lui Janco sunt în esenţă nişte şarje, care descriu realitatea perversă a celui care gîndeşte o realitate tăinuită, îşi imaginează, o descrie mental, dar se fereşte să o spună şi să o exprime în cuvinte. Astfel, desenele devin secvenţe quasi-teatrale, caraghioase, uneori cu personaje mascate, demonice. În opinia mea acest tip de expresie ţine tot de plenitudinea visionarismului specific lui Marcel Janco, care proiectează aici, mental, universul scurt şi iluzoriu al omului epocii moderne, şi numai. E de analizat mai atent, şi mai aplicat poate relaţia care există între parodie, bucurie, extaz şi perversitate. Poate că asta ţine deja de sfera psihanalizei, a conştiinţei abisale, iar constatarea e cu atît mai îmbucurătoare pentru că un artist care s-a aflat în tumultul disputelor nihiliste şi moderniste ale începutului de veac, nu a rămas imun la aceste cercetări ale spitirului uman. Omul a rămas permanent în centrul interesului său. Iar Janco rămînînd mereu himself. O confirmă întreaga sa operă, dar şi - cu vîrf de măsură - proiectul întrupat al coloniei de la Ein Hod, prin care au trecut multe generaţii de pictori şi artişti, avînd un mentor redutabil, integru, profund moral.

 

Retrospectiva de la Bucureşti din această vară vine să ne reamintească despre inepuizabilele teme şi posibilităţi de interpretare, pe care le lasă în urma sa un artist de maximă anvergură.

 

Nu în ultimul rînd, este de consemnat că această expunere a fost dedicată galeristei parisiene Denise René şi cărturarului Arturo Schwarz, care au contribuit, fiecare, în chip premonitoriu la popularizarea şi promovarea schimbărilor radicale din arta secolului XX. Personaje istorice mai puţin cunoscute la noi, dar cu atît mai binevenită a fost punerea numelor lor pe frontispiciul acestei expoziţii memorabile. 

 

foto: coperta catalogului, cu texte de Eugène Ionesco, Jean Arp, Cătălin Davidescu

 

 

Retour à l'accueil

Calendrier

Novembre 2014
L M M J V S D
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
             
<< < > >>

Recherche

Créer un blog gratuit sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus - Articles les plus commentés